Universitatea Politehnica Timișoara și-a sărbătorit unul dintre profesorii de referință, prof. univ. em. dr. ing. Ioan Gheorghe Carțiș, fost rector al instituției, la împlinirea vârstei de 90 de ani. Sub genericul „Ioan Gheorghe Carțiș la 90 de ani. O viață dedicată Politehnicii”, evenimentul organizat luni, 9 noiembrie 2026, în Sala Senatului din Rectoratul UPT, a reunit colegi, foști studenți, colaboratori, prieteni și reprezentanți ai sportului timișorean, într-un moment de recunoștință și prețuire pentru o personalitate care și-a legat destinul de cel al universității.
Întâlnirea a început într-o notă solemnă, prin intonarea imnului academic Gaudeamus Igitur, după care moderatorul evenimentului, prof.univ.dr.ing. Liviu Marșavina, prorector al UPT, a evocat personalitatea profesorului Ioan Gheorghe Carțiș, pe care l-a descris drept un reprezentant al unei categorii rare de oameni pentru care Politehnica nu a fost niciodată doar un loc de muncă, ci o adevărată vocație. O vocație căreia i-a dedicat cea mai mare parte a vieții și asupra căreia și-a lăsat o amprentă puternică.
Pentru actualul rector al Universității Politehnica Timișoara, conf. univ. dr. ing. Florin Drăgan, momentul aniversar a avut o semnificație suplimentară: în acest an se împlinesc exact trei decenii de când profesorul Carțiș prelua conducerea universității, în 1996, funcție pe care avea să o ocupe timp de două mandate, până în 2004. Au fost ani dificili pentru învățământul superior, marcați de scăderea numărului de studenți și de o subfinanțare cronică, într-o perioadă în care Politehnica avea nevoie de decizii curajoase și de o viziune pe termen lung.
Rectorul UPT a subliniat că multe dintre hotărârile luate atunci au influențat direcția de dezvoltare a universității nu doar în timpul mandatelor profesorului Carțiș, ci și în următoarele două decenii. În acei ani, în ciuda dificultăților, universitatea și-a consolidat patrimoniul, a atras resurse pentru investiții și a pus bazele unor transformări importante. Dincolo de rezultatele administrative, Florin Drăgan a amintit și stilul de conducere al fostului rector: un om care avea tactul de a-i asculta pe toți înainte de a lua o decizie. Iar sala plină, în care s-au reunit atâtea generații de oameni care i-au fost aproape, reprezintă poate cea mai elocventă mărturie a impactului pe care l-a avut asupra comunității academice.
În semn de recunoștință pentru întreaga activitate și pentru contribuția sa la dezvoltarea Politehnicii, rectorul Florin Drăgan și președintele Senatului UPT, conf. univ. dr. mat. Liviu Cădariu-Brăiloiu, i-au oferit profesorului Ioan Gheorghe Carțiș o plachetă aniversară, cu următorul mesaj: „Cu profundă recunoștință și aleasă prețuire, domnului prof. univ. dr. ing. Ioan Gheorghe Carțiș, fost rector al Universității Politehnica Timișoara, pentru o viață dedicată educației, cercetării și excelenței academice, pentru contribuția remarcabilă la dezvoltarea universității și pentru moștenirea valoroasă lăsată generațiilor de ingineri. 90 de ani de viață. O viață dedicată Politehnicii.”
Un alt moment important a fost prezentarea Laudatio, susținută de prof. univ. dr. ing. Dragoș Uțu, decanul Facultății de Mecanică, fost student și doctorand al profesorului Carțiș. Dincolo de relația academică dintre profesor și discipol, intervenția sa a fost și un gest de recunoștință față de mentorul care i-a îndrumat pașii în carieră.
O dimensiune mai puțin obișnuită, dar la fel de importantă a personalității profesorului Ioan Gheorghe Carțiș, a fost evidențiată de jurnalistul Octavian Stăncioiu, absolvent al Facultății de Mecanică și fost student al sărbătoritului. Acesta a vorbit despre susținerea constantă pe care profesorul a acordat-o sportului timișorean și, în mod special, echipei Politehnica Timișoara. Dragostea sa pentru sport și pentru culorile alb-violete a fost împărtășită și de câteva dintre fostele glorii ale echipei din anii ’70-’80, Petre Mehedințu, Aurel Șunda, Octavian Roșca și Viorel Vișan, prezenți la aniversare. Aceștia i-au oferit profesorului un tricou al echipei, semnat de foștii jucători, un dar simbolic pentru omul care a rămas aproape de Poli atât în momentele de glorie, cât și în cele dificile.
Profesorul Gheorghe Lucaci, fost cadru didactic al UPT, a rememorat colaborarea îndelungată cu profesorul Carțiș, atât în cadrul universității, cât și al Academiei de Științe Tehnice din România, din partea căreia i-a înmânat și o diplomă de excelență. Prietenia și colaborarea dintre generațiile academice au fost evocate și de prof. univ. dr. Ioan Talpoș, fost rector al Universității de Vest din Timișoara, care a făcut o surpriză celor prezenți prin participarea la eveniment. Cei doi se cunosc de 45 de ani, au colaborat în cadrul asociației Orizonturi Universitare, iar Ioan Talpoș a vorbit despre admirația și prietenia care îi leagă, caracterizându-l pe profesorul Carțiș drept „un om între oameni”.
Dincolo de evocarea realizărilor profesionale, de amintirile colegilor și de recunoașterea contribuțiilor sale la dezvoltarea universității, momentul cel mai personal al întâlnirii i-a aparținut chiar sărbătoritului. Vizibil emoționat, profesorul Ioan Gheorghe Carțiș le-a mulțumit tuturor celor care au dorit să-i fie alături, mărturisind bucuria de a se afla în mijlocul atâtor oameni dragi.
Dacă cei care au luat cuvântul au vorbit despre realizările sale, despre cariera universitară, despre anii de rectorat și despre contribuția la viața sportivă a Timișoarei, profesorul a ales să vorbească mai degrabă despre omul din spatele tuturor acestor împliniri. Despre propriile frământări, despre oamenii care i-au marcat destinul și i-au influențat parcursul profesional, despre ambiția și determinarea care l-au făcut să-și dorească mereu să fie mai bun. Chiar și acum, la 90 de ani, își pune întrebarea dacă a făcut suficient și mărturisește că și-ar fi dorit să poată face și mai mult.
A fost o mărturisire care a adus, poate, cea mai frumoasă notă a întâlnirii: aceea a unui om care, în ciuda unei cariere impresionante și a recunoașterii de care se bucură, continuă să privească înainte cu aceeași exigență față de sine. Iar în încheiere, cu emoție, profesorul Carțiș a ținut să-i mulțumească soției sale, care i-a fost mereu alături.
La 90 de ani, profesorul Ioan Gheorghe Carțiș rămâne o parte importantă din istoria vie a Universității Politehnica Timișoara. O istorie construită nu doar din proiecte, investiții, decizii manageriale sau rezultate academice, ci și din relațiile dintre oameni, din generațiile formate și dintr-o fidelitate față de Politehnică ce a depășit cu mult limitele unei cariere universitare.
* * *
Născut la 8 noiembrie 1936, Oradea, Ioan-Gheorghe Carțiș a absolvit cursurile Şcolii Medii Electrotehnice din Timişoara în anul 1954, iar în anul 1959 a absolvit cursurile Facultăţii de Mecanica a Institutului Politehnic din Timişoara. Între anii 1959 -1961 a fost încadrat în producţie ca şef de secţie fabricaţie la Centrul Mecanic din Timişoara. Din 1961 până în 2006, a fost cadru didactic la Universitatea Politehnica Timişoara urcând toate treptele ierarhiei universitare: 1961-1968 asistent, 1968- 1977 şef de lucrări, 1977-1990 conferenţiar, iar din 1990, profesor universitar. A desfăşurat o bogată şi rodnică activitate tehnico-inginerească, didactică, ştiinţifică şi de conducere administrativă.
Activitatea didactică de bază a fost centrată pe discipline din domeniul tratamentelor termice şi al studiului metalelor, domenii în care şi-a adus importante contribuţii la înfiinţarea şi dotarea unor laboratoare de profil, în introducerea de noi lucrări de laborator şi în elaborarea unor materiale didactice şi cărţi de specialitate în domeniu.
Activitatea ştiinţifică se regăseşte atât în domeniul cercetărilor fundamentale, cu referire la transformările structurale şi proprietăţile suprafeţelor prelucrate prin eroziune electrică, rezultate prezentate în teza de doctorat (1973), precum şi cu referire la tratamente termochimice (nitrurare) în plasma. Cercetările aplicative sunt orientate în principal în direcţia optimizării tehnologiilor de tratament termic şi termochimic. A publicat peste 130 lucrări ştiinţifice, din care 40 au avut aplicare directă în industrie. Este conducător de doctorat în domeniul „Ştiinţe inginereşti”, specialitatea „Ştiinţa materialelor”, din 1991.
Activitatea social-administrativă desfăşurată a fost bogată şi diversă, semnificative fiind: membru al Consiliului Profesoral şi membru al Senatului universităţii (peste 20 ani); şef al Catedrei de „Tehnologia Construcţiilor de Maşini” (1985- 1990); prorector al Politehnicii (1990- 1996); rector al Politehnicii (1996- 2004); preşedinte al Clubului sportiv „Politehnica” şi ulterior preşedinte de onoare.
În calitate de rector, a avut importante inițiative la dezvoltarea și modernizarea învățământului, la dezvoltarea și îmbogățirea patrimoniului universității. Preocupări statornice a avut și în privința revigorării în instituție a cercetării științifice în toate componentele ei, fapt care a situat Universitatea Politehnica Timișoara în primele locuri în peisajul universităților din România. A avut, de asemenea, un rol important în extinderea colaborării internaționale a instituției. O preocupare încununată de succes a fost și aceea de deschidere a universității către mediul socio-economic, meritorie fiind și contribuția să la atragerea de investiții cu capital străin în Timișoara. Demn de remarcat este faptul că de la 7.000 de studenți, cât avea Politehnica în 1996, când a preluat primul mandat de rector, printr-o strategie clară și cu multe insistențe, prin atragerea mediului economic, a părinților și elevilor a reușit ca la finalul celui de-al doilea mandat să crească numărul de studenți la 13.000.
Nici partea de gestionare a patrimoniului Politehnicii nu a fost ușoară. UPT a moștenit un patrimoniu foarte mare, poate cel mai mare dintre universitățile timișorene, dar care era într-o stare lamentabilă. În mandatul său de rector a fost reabilitat acest patrimoniu și s-au făcut câteva investiții de răsunet. Au fost înființate casele Politehnicii, dar mai ales Casa Politehnicii II, care a fost adusă, cu trudă, la standarde moderne. Apoi, bazele sportive, cu terenuri de tenis, fotbal, handbal, bazine acoperite etc. A preluat Sala Senatului în paragină, iar astăzi este una emblematică. Realizare care îi este cea mai dragă și cu care se mândrește, este Biblioteca UPT. A luptat mult pentru a-i convinge pe membrii să fie de acord cu proiectul și să aprobe finanțarea. Chiar dacă nu s-a finalizat în mandatul său, de bibliotecă beneficiază acum cadrele didactice, studenții și nu numai.
Nu în ultimul rând, s-a implicat foarte mult – și cu succes – în activitatea sportivă, cea care, alături de educația de înaltă clasă, a dat o notă de distincție Universității Politehnica din Timișoara. Profesorul Ioan Carțiș a fost, de-a lungul vremii, aproape de fotbalul alb-violet, și în vremurile bune, dar mai ales în cele de răscruce. În calitate de rector al Universității Politehnica, s-a zbătut să readucă Timișoara fotbalistică în prim-plan, într-un moment în care întregul fenomen părea să se fi prăbușit de tot.
Dăruirea de care a dat dovadă de-a lungul carierei i-a adus o multitudine de diplome și distincții. La loc de cinste între acestea stau Ordinul Național Serviciul Credincios în Grad de Cavaler (2002), titlul de Cetățean de Onoare al Timișoarei (2012), Doctor Honoris Causa al Universităţii „Aurel Vlaicu” din Arad (2003), „Conferenţiar evidenţiat” distincţie a Ministerului Învăţământului (1988).
Pentru întreaga sa activitate că dascăl, om de știință și conducător al Universității Politehnica Timișoara, profesorul Ioan Gheorghe Carțiș și-a câștigat respectul studenților, a corpului didactic și a cetățenilor din Timișoara. Dar și a familiei, care a însemnat mereu pentru el mai mult decât orice.
***
Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!
Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la redactie@opiniatimisoarei.ro, pe FB sau pe contul nostru de Instagram!