TIMISOARA. In fiecare duminica dimineata, troleibuzele liniei 13 care legau centrul orasului de capatul cartierului Mehala erau pline ochi. N-aveai unde sa arunci un ac.
Inghesuiti unii in altii in ‘firul’ 13, prinsi de usi si chiar pe scari, iar de multe ori pe jos, timisorenii mergeau sa-si ia pentru cateva ore ‘ratia de occident’ din mall-ul de altadata: Ocsko Piatz.
Vorbim de talciocul Timisoarei care reprezenta la fiecare sfarsit de saptamana o adevarata evadare din comunism. Oamenii se grabeau nerabdatori sa cumpere marfa adusa din vestul Europei, camuflata printre vechituri adunate de prin casele batrane ale orasului, insirate pe foi de ziar, pe jos, in praful de pe terenul viran de la periferie.
Purtate pe brate, ascunse pe sub haine ori prin genti se gaseau cele mai ‘nepretuite’ lucruri care faceau din Ocsko Piatz a adevarata aventura a shoppingului, intr-o viermuiala continua, plina de descoperiri neasteptate, provenite din Germania, din Italia, Ungaria ori din fosta Yugoslavie.
Un simbol al capitalismului, blugii erau la mare trecere, iar cine prindea o pereche de Levi’s ori Rifle era in culmea fericirii. Oamenii n-apucau sa ii incerce, pur si simplu ii cumparau ‘din ochi’, plasau rapid banii si se pierdeau in multime.
„Doamne, ce bucurie era cand gaseam blugi. Erau unii italienesti, Rifle, eram in stare sa dam si-o leafa pe ei. Ii aduceau indesati in genti de voiaj si n-aveai vreme sa te tocmesti prea mult. Nici nu-i incercam, stiam cat port si ii luam. Mi-aduc aminte ca am dat odata pe o pereche aproape 2000 de lei, cand un salariu era cam 3000„, a povestit pentru opiniatimisoarei.ro o timisoreanca.
„Era o atmosfera nebuneasca acolo. Lume multa, praf cat incape vara, toti alergau din stanga in dreapta sa mai gaseasca ceva. Se cumparau de toate, tot ce nici nu visai vreodata intr-un magazin comunist. Gaseam cosmetice straine, creme de fata, farduri, deodorante, parfumuri. Aia era marfa de contrabanda, cum ii ziceam noi. Mai primeau unii timisoreni de pe la rudele din Germania in pachete ce nu apucau sa fie pradate de vamesi, iar oamenii mai faceau un ban aducandu-le in Ocsko si noi eram in culmea fericirii. Duceam rujurile acasa ca pe trofee„, a povestit o alta timisoreanca.
Zgomotul de multime in miscare era brazadat din cand in cand de cate o tiganca ce striga pe langa grupuri de tinere: ‘Avem antibaby, antibaby, daca vreti!’. Tipatul era insa scurt, pentru ca nu cumva sa ajunga la vreun militian in civil aflat prin preajma, dat fiind faptul ca anticonceptionalele erau interzise in acele vremuri.
Tot printre marfurile prohibite, care insa se gaseau din belsug in Ocsko, se numarau ceasurile. Erau la mare trecere in randul copiilor si tinerilor ceasurile Casio cu melodii, pentru care parintii ar fi dat oricat doar sa le faca odraslelor o bucurie.
Printre comerciantii de ocazie din piata de vechituri se aflau mereu multi sarbi.
„Plin era de sarboaice care ascundeau marfa cautata sub fuste, in san, la ele gaseai vegeta, tigari Vikend, guma de mestecat si ciocolata, era marfa din micul trafic de frontiera care se tot facea in anii comunismului aici la noi. Chiar nu ne mai uitam la etichete, habar n-aveam daca erau expirate au ba, ca toti ne grabeam sa le cumparam, asa ca n-aveau vreme sa se invecheasca„, ne-a explicat un timisorean trecut bine de a doua tinerete, un obisnuit al pietei.
Pe langa blugi ori gecile de blugi purtand marci celebre, timisorenii gaseau in Ocsko Piatz mult ravnitii adidasi ori pantofi de piele cu design modern. Culmea, la Timisoara, in anii ’80 se confectionau adidasi originali, cu 3 dungi, albi ca laptele, din piele fina, cu sireturi sau arici, insa toate perechile luau drumul exportului, iar furturile din fabrica erau aspru pedepsite.
„Imi aduc aminte de primii <pumasi> (n.r. pantofi sport Puma). I-am gasit in Ocsko. Inainte am mers cateva duminic la rand sa-i caut si a facut cheta toata familia ca sa adun banii pentru ei. Erau o mica avere. Cateva zile nu i-am incaltat decat in casa si dormeam cu ei in pat de bucurie„, ne-a relatat o alta timisoreanca.
Ocsko Piatz era locul in care pentru cateva ore, duminica, schimbai tara. Chiar daca Militia stia ce se intampla acolo, agentii inchideau ochii si adeseori se numarau printre cumparatori.
Ocsko Piatz, raiul hotilor de buzunare
Talciocul de la marginea Mehalei era mana cereasca pentru hotii de buzunare. Acestia se strecurau in inghesuiala din firobuze si se intreceau in taiatul gentilor cu lama. Nu lipseau nici din multimea din piata, unde erau atenti la cei nehotarati care se plimbau prea mult cu banii la ei printre negustori.
Actele si portofelele goale le aruncau apoi in curtea de la Oficiului Judetean de Reproductie si Selectie a Animalelor, aflat in imediata vecinatate a statiei firobuzului 13 de langa piata de vechituri.
„Era un adevarat ritual in fiecare luni dimineata pentru noi angajatii. Primul lucru pe care il faceam, cand ajungeam la serviciu, era sa ne ducem in curte, la gardul institutiei dinspre Ocsko, unde gaseam documentele si portofelele goale aruncate de hoti. Uneori erau cu zecile. Le adunam si le dadeam la sectorist sa-i caute pe oameni sa le dea inapoi„, ne-a povestit o fosta angajata a oficiului.
Ocsko Piatz din Mehala a mai supravietuit cativa ani si dupa 1989.