TIMIȘOARA. Puțini sunt cei care știu că Aeroportul din Timișoara, unul dintre cele mai importante din țară încă de când și-a deschis porțile, în urmă cu peste 90 de ani, nu a funcționat dintotdeauna în locul în care se găsește astăzi.
Totul a început cu 4 butoaie de zinc, 4 stingătoare pentru pompieri și o pompă de carburant
În 1935, în baza unui ordin al ministrului de Interne, aerogara care deservea Timișoara a fost amplasată pe terenul de instrucție al Garnizoanei Militare, în nordul orașului.
Adică exact pe terenul pe care astăzi se găsește Iulius Town Timișoara.
În 20 iulie 1935 a avut loc inaugurarea aeroportului provizoriu Timișoara, pe când acesta nu avea niciun fel de bază materială.
Pentru început, aerogara a avut doar 4 butoaie de zinc și patru stingătoare pentru pompieri, și o pompă pentru alimentat avioanele.
Clădirea în care funcționa aeroportul era una din scânduri și carton, cu doar patru încăperi: biroul comandantului, sala de așteptare și biroul de trafic și cel administrativ.
Din Calea Aradului, la Cioca
Un an mai târziu, în 1936, se hotărăște construirea unui aeroport în spațiul în care acum funcționează aerodromul utilitar Cioca. În același an încep lucrările pentru construirea noului aeroport, unul mai mare și mai bine dotat.
În 1938 construcția aeroportului de pe câmpia Cioca este finalizată, însă nu este racordată la rețelele de electricitate și apă canal și la telefon. Abia trei ani mai târziu, în 1941, administrația Aeroportului se mută în noua locație. Și zborurile se desfășoară de aici, însă nu pentru mult timp, pentru că solul din zonă nu este potrivit pentru ca aeronavele să aterizeze și să decoleze de aici.
O nouă mutare, de la Cioca la Moșnița Nouă
Astfel, aeroportul se mută iarăși în ‘casă nouă‘. Mai exact, zborurile se realizează, în 1942, de pe un izlaz comunal din Moșnița Nouă.
Aici, terenul a fost amenajat și balizat cu 27 de lămpi de petrol colorate, iar în 1944 există deja o clădire administrativă mai mare decât cele în care a funcționat aeroportul până atunci.
Aeroport civil definitiv lângă Ghiroda
Între 1952 și 1953 se construiește pista de decolare-aterizare a Unitatii Militare de Aviație, iar în anii ’60, pentru că Timișoara devenea un centru economic tot mai important, s-a luat decizia construirii unui aeroport civil de mari dimensiuni, pe actualul amplasament.
Pista construită inițial este prelungită cu 500 de metri, ajungând la 2500 de metri.
Are loc inaugurarea aerogării pentru curse interne în 1962.
La începutul anilor ’70, Timișoara cunoaște o expansiune geografică și economică, iar transportul aerian devine o prioritate. Astfel, în 1977 încep lucrările de extindere și modernizare a aerogarii, care se întind până la începutul anilor ’80.
După modernizarea aeroportului, pasagerii puteau circula spre București de 6 ori pe săptămână, iar către Constanța existau două zboruri săptămânale.
Tot în anii ’80 au început și cursele externe, către Frankfurt, Chicago și New York.
Revoluția din 1989 a însemnat și momentul de răscruce pentru Aeroportul Internațional Timișoara. Liberalizarea pieței a dus la începerea operării unor curse externe și, totodată, la o dezvoltare economică și socială accentuată a regiunii de vest.
Începând cu anul 1995, pista aeroportului din Timișoara intră în reparații capitale. Iar în 2003 a fost inaugurată aerogara de tranzit, astfel aeroportul devine nod aerian și a început să lege importante orașe din România de Italia și Germania.
În 2002, aeroportul Timișoara ia numele pionierului aeronauticii mondiale, cel al bănățeanul Traian Vuia, nume pe care îl poartă și în prezent.
Acum 4 ani, aeroportul a cunoscut o nouă extindere, prin inaugurarea Terminalului de Sosiri Externe.
Apoi, în 2024 a fost inaugurat și Terminalul Schengen de Plecări Externe.
Aeroportul Timișoara împlinește luni 91 de ani de funcționare.