Cioc, cioc” la poarta Raiului. Sfantul Petru deschide. In fata portii, nimeni.
Peste 5 minute, iar “cioc-cioc”. Sfantul Petru iar deschide, se uita in jur, nimeni.
Iar “cioc-cioc”. De data asta, Sfantul Petru era pregatit dupa usa, smulge usa cu putere si mai apuca sa-l vada pe unul care disparea rapid.
– De ce tot bati, te joci cu nervii mei! Nesimtitule! La care omul, cu tristete in glas, departandu-se in viteza:
– Ce sa fac, daca ma tot resusciteaza astia.