Universitatea Politehnica Timișoara derulează, în perioada septembrie-noiembrie 2026, o serie de ateliere dedicate incluziunii studenților cu dizabilități, adresate cadrelor didactice, personalului nedidactic, precum și celor implicați în activități de consiliere și tutoriere. Demersul pornește de la o idee simplă: egalitatea de șanse nu înseamnă doar respectarea unor prevederi, ci capacitatea unei comunități universitare de a înțelege nevoile fiecărui student și de a găsi soluții pentru ca acesta să poată participa pe deplin la viața universității.
Primul atelier din această serie a avut loc miercuri, 9 septembrie, și a reunit cadre didactice din UPT în jurul unei întrebări aparent simple, dar care poate avea răspunsuri foarte diferite de la un caz la altul: ce putem face pentru a sprijini un student cu dizabilități?
Răspunsul începe, înainte de toate, prin înțelegerea situației. Despre ce tip de dizabilitate este vorba? De ce fel de sprijin are nevoie studentul? Ce poate face cadrul didactic și, mai ales, unde poate găsi ajutor atunci când situația depășește ceea ce poate rezolva singur?
Moderată de Cristina Săracu, șefa Serviciului Diversitate, Echitate și Incluziune din cadrul UPT, întâlnirea a avut un caracter deschis și practic. Cadrele didactice au discutat despre situații concrete întâlnite în activitatea lor și despre dificultățile care pot apărea atunci când încearcă să sprijine un student cu nevoi speciale. Printre problemele discutate s-a aflat și abandonul universitar, care poate fi una dintre consecințele faptului că un student nu primește la timp sprijinul de care are nevoie.
Una dintre dificultățile importante este chiar identificarea situației. Există studenți care își declară dizabilitatea încă de la înscrierea la facultate, dar și situații în care universitatea nu este informată. Unii tineri dețin documente care atestă o dizabilitate, însă aleg să nu le prezinte, fie din teama de a fi tratați diferit, fie pentru că nu doresc să fie definiți prin această situație. În alte cazuri, familia sau chiar studentul însuși poate refuza să recunoască problema.
Există însă și situații în care dificultatea nu este diagnosticată, iar studentul poate să nu fie conștient de ea. În asemenea cazuri, rolul cadrului didactic nu este acela de a pune un diagnostic, ci de a observa, de a manifesta deschidere și de a îndruma studentul către sprijinul de care are nevoie. Tocmai pentru astfel de situații, participanților la atelier le-a fost pus la dispoziție un ghid cu repere privind identificarea și abordarea unor astfel de situații.
Nu este întotdeauna ușor pentru un profesor să distingă între o dificultate obișnuită de adaptare la viața universitară și un comportament care poate indica o nevoie specială. De aceea, sprijinul nu trebuie să vină dintr-o singură direcție. La UPT, cadrele didactice pot apela la Serviciul Diversitate, Echitate și Incluziune, dar și la Centrul de Consiliere și Orientare în Carieră (CCOC), care derulează de câțiva ani un program de tutoriere destinat, în special, studenților din anul I.
Discuțiile din cadrul atelierului au arătat și că incluziunea universitară trebuie privită dincolo de momentul absolvirii. Studenții cu dizabilități trebuie să dobândească, pe parcursul anilor de studiu, nu doar cunoștințele profesionale necesare, ci și autonomia și încrederea care le vor permite să facă pasul către piața muncii. Sprijinul oferit de universitate nu trebuie să însemne eliminarea tuturor dificultăților, ci crearea condițiilor în care studentul să le poată depăși și să își construiască propriul drum.
În același timp, fiecare situație trebuie privită cu atenție. Unii studenți pot veni la universitate după ani în care au avut experiențe dificile de marginalizare sau chiar de bullying în școală. În astfel de cazuri, sentimentul de încredere și apartenență la comunitatea universitară poate fi la fel de important ca o soluție administrativă sau o adaptare a procesului didactic. Iar familia poate avea, la rândul ei, un rol important în acest parcurs, prin susținere și dialog.
Dincolo de prevederile legislative privind egalitatea de șanse și incluziunea, rămâne însă o responsabilitate care ține de însăși natura unei comunități universitare. Trebuie să găsim soluții nu doar pentru că există obligații legale, ci, înainte de toate, pentru că în spatele fiecărui caz se află un om.
Această perspectivă stă și la baza seriei de evenimente organizate de UPT în această toamnă. Universitatea își propune să ofere celor care intră în contact cu studenții cu dizabilități nu doar informații, ci și instrumente concrete pentru a putea răspunde cât mai bine unor situații diverse.
Următorul atelier, programat pentru miercuri, 16 septembrie, de la ora 14:00, în Sala Polivalentă a Bibliotecii UPT, este dedicat personalului nedidactic și are ca temă „Incluziunea studenților cu dizabilități în comunitatea universitară UPT”. Discuțiile vor aborda accesul la serviciile, resursele și spațiile universității, inclusiv prin utilizarea unor soluții și tehnologii asistive, modalitățile de comunicare adaptate nevoilor individuale și situațiile concrete care pot apărea în interacțiunea cu studenții cu dizabilități.
Formatul atelierului va fi unul deschis, bazat pe exemple practice și discuții de grup, astfel încât participanții să poată împărtăși experiențe și să identifice împreună soluții aplicabile în comunitatea UPT.
Seria va continua în 14 și 28 octombrie și 18 noiembrie, cu evenimente dedicate cadrelor didactice și personalului nedidactic care interacționează cu studenții cu dizabilități, precum și persoanelor implicate în activități de consiliere și tutoriere. Temele vor viza adaptarea procesului de predare la nevoile studenților cu dificultăți de concentrare, formarea personalului didactic auxiliar pentru o mai bună relaționare cu studenții cu dizabilități sau cerințe educaționale speciale, precum și adaptarea activităților de consiliere și tutoriere la nevoile persoanelor cu diferite tipuri de dizabilități.
Prin această serie de întâlniri, UPT își consolidează preocuparea pentru construirea unui mediu universitar accesibil și incluziv, în care diferențele dintre studenți să nu devină bariere în calea educației. Egalitatea de șanse nu înseamnă să le oferim tuturor exact același lucru, ci să ne asigurăm că fiecare are șansa reală de a reuși. Iar pentru ca acest principiu să devină realitate, incluziunea trebuie să se regăsească în fiecare dintre momentele în care un student intră în contact cu universitatea: în sala de curs, la secretariat, în relația cu serviciile universității, în activitățile de consiliere și, în cele din urmă, în pregătirea pentru viața profesională.
***
Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!
Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la redactie@opiniatimisoarei.ro, pe FB sau pe contul nostru de Instagram!