Ziua in care Romania a intors armele inpotriva Germaniei, 23 august 1944, a devenit una dintre zilele care vor ramane pentru totdeauna in memoria celor care au trait in vremurile comunismului. Nu pentru importanta sa istorica insa, ci pentru modul in care Ziua Nationala a Romaniei a devenit motiv de celebrare al conducatorilor tarii, in Epoca de Aur.
Pionierii, soimii patriei, muncitorii din fabrici si uzine erau mobilizati chiar si cu cateva luni inainte pentru ca manifestarile dedicate acestei zile sa se desfasoare fara de greseala. Oamenii erau luati din fabrici si invatati coregrafiile, elevii erau instruiti la scoala si cu totii erau apoi aliniati si grupati in coloane pentru maretele defilari si adunari de pe stadioane, din ziua cea mare.
Cantecele patriotice si lozincile de preaslavire a sotilor Ceusescu rasunau in fiecare colt al tarii.
„Stima noastra si mandria, Ceausescu, Romania!” sau „Partidul, Ceausescu, Romania” erau unele dintre lozincile cel mai des intalnite, pe care oamenii le scriau pe pancartele pe care le purtau apoi pe traseul de defilare si le strigau atunci cand treceau prin fata tribunelor din care erau urmariti de reprezentantii partidului comunist.
Cele mai impresionante manifestari aveau loc, an de an, pe stadioane. Aici, totul era calculat cu o precizie matematica. De la hainele pe care fiecare participant le purta, la locul in care trebuie sa stea sau pancarta pe care trebuia sa o tina. Aici, pe stadioane, oamenii deveneau adevarate puzzle-uri, pentru a crea tablouri perfecte din pancarte.
La Timisoara, in 23 august, aveau loc defilari pe bulevardul Republicii, dinspre Gara catre Opera. Odata incheiate manifestarile, oamenii mergeau la mici si bere la Padurea Verde ori la fostul restaurant Stadion, din dreptul arenei sportive care pe vremuri se numea 1 Mai.