Doctorul Popescu s-a culcat cu una dintre pacientele lui si se simtea vinovat de multa vreme. Oricat de mult a incercat sa uite aceasta intamplare, nu reusea. Era mereu coplesit de sentimentul de vina si de tradare a juramantului profesional.
Din cand in cand auzea acea voce calma, din interiorul lui, care-i spunea: „Nu te mai stresa; nu… esti primul medic care s-a culcat cu o pacienta si nu vei fi nici ultimul. Si esti burlac. Asa ca asta e. ..
Dar, invariabil, o alta voce il readucea la realitate: „Popescule, nu uita ca esti medic veterinar. .”