Opinia Timisoarei

Conacul bantuit de langa Timisoara! Povestea de groaza dintre zidurile unei resedinte nobiliare, vestita candva pentru luxul ei! FOTO!

TIMISOARA. Nu departe de Timisoara, in mijlocul campiei, se ridica ruinele unui conac.  In zilele lui de glorie, prin ferestrele mari si luminoase puteai zari o biblioteca imensa si mobila  luxoasa, obiecte de decor aduse de peste mari si tari. Locul era inconjurat de un parc umbros, cu arbori seculari sau copaci de esenta rara.

Aproape nimic nu mai aduce aminte acum de splendoarea de odinioara,  iar oamenii de prin partea locului spun ca ruinele conacului Roney sunt bantuite. Afla o poveste de dragoste emotionanta, sfarsita tragic, si istoria unor ziduri ce adaposteau candva o adevarata comoara!

Conacul despre care vorbim se gaseste intre Timisoara si Utvin, in apropierea unei ferme. Se poate ajunge la el pe un drum de pamant, din bifurcatia in care soseaua spre Peciu Nou se desparte de drumul ce duce la Sag.

In vremea comunistilor, aici a functionat un IAS, cunoscut si sub numele de ferma Olaru. Conacul adapostea birourile acestuia, scoala cu clasele I-IV, cu predare simultana pentru copiii angajatilor si, din cand in cand, chefuri  de pomina trase in cinstea cate unui vizitator “de sus, de la partid”.  Dupa ce IAS-ul s-a destramat si scoala nu si-a mai avut rostul, doar ciobanii – pentru care a devenit adapost temporar – si amatorii de aventura i-au mai trecut pragul. Rand pe rand, stresinile au cedat, la fel si acoperisul, iar acum din splendida cladire de altadata au mai ramas doar bucati de ziduri scorojite si schimonosite de rupturi, ce risca si ele sa dispara, inghitite de vegetatia salbaticita.

„Cand eram mic, in clasele primare cum ar veni, am invatat acolo. Aveam o invatatoare, domnisoara Mimi, da’ noi ii spuneam tovarasa, ca asa se zicea atunci. Nu mai tin minte multe, ca a trecut multa vreme, da stiu ca era asa o usa frumoasa acolo, cu flori din fier, zici ca era dantela …. Era mare casoaia, sau ni se parea noua mare, ca eram copii” , isi aminteste pentru opiniatimisoarei.ro nea Petru, care locuieste acum in Peciu Nou.

„Eram mai maricica si mergeam cu bicicletele pana la Parta, pana la Sag. Stiam de conac, da’ ne zicea maica sa nu mergem acolo, ca-s serpi si din astea, naluci … N-am vazut, de la distanta, nimic, ma gandesc ca o fi vrut sa ne sperie, sa nu ne abatem de la drum, ca era loc singuratic si cine stie peste ce mai puteam da acolo. Da’ ne-o povesit de-o naluca, ceva fata de bogatan, care bantuia pe acolo….” povesteste tanti Floarea, o localnica din Peciu Nou.

Printre proprietarii conacului s-au numarat bogata familie a baronilor de Ronay. Originari din Bavaria, membrii acesteia s-au stabilit si in Tirol,  de unde, mai apoi, János Jakab a ajuns in Ungaria. Aici familia lui a fost innobilata, in 1714, titlu proclamat apoi, in mai multe randuri, si in comitatul Torontal.

In 1912 stim ca existau doi proprietari mai de seama Mihai Acxel de Zombor si Valentin Watz. Mai târziu numele marilor proprietari ai pamantului din Uvin au fost: Olah Miclos, Mihail Oexel, baronul de Ronay, care se spune ca avea un conac prezentabil si o biblioteca valoroasa de circa 4.000 de volume , se arata pe site-ul primariei  Sanmihaiu Roman, de care apartine Utvinul.

Foto: monumenteuitate.org

Splendoarea apusa a unui loc de poveste

Conacul Ronay din apropierea Timisoarei avea parchet din esente rare, sobe din teracota bogat ornamentate si o biblioteca de-a dreptul coplesitoare.  Usile aveau feronerie complicata, iar intrarile in multele incaperi ale conacului erau boltite. Despre stapani, se mai spune ca erau vanatori pasionati si organizau aici partide de vanatoare la care participau toti mosierii din zona, ba chiar si aristocratia din orasele invecinate.

Foto: Facebook, Comuna Sag

Unul dintre proprietari era pasionat si de botanica, asa ca a adus soiuri rare de copaci pe care i-a plantat in jurul conacului, multi dintre ei protejandu-l cu ramurile groase ani de-a randul. Rondouri de flori si chiar un mic bazin cu pesti i-ar fi intregit frumusetea , iar iedera il imbraca in zilele de vara, pastrand racoarea intre zidurile groase.

O poveste cu fantome

Putini sunt cei care-si mai amintesc ceva din istoria, chiar recenta, a acestui conac, dar batranii din zona spun ca ar fi bantuit.  Fiica unui dintre nobilii care au stapanit conacul s-a indragostit de un tanar frumos, dar sarac. Se intalnea cu el, pe ascuns, in parcul ce inconjura conacul. Pana cand tatal fetei i-a surprins si l-a impuscat pe baiat. Fiica nobilului ar fi pornit calare spre malul Timisului, sa-si caute iubitul, si s-a inecat in apele  involburate.

De atunci, fantoma tinerei bantuie conacul, in noptile intunecate la ferestre putandu-se observa lumini ori cate o silueta stranie.

Inca un conac pierdut

Daca in anii de imediat de dupa Revolutie, chiar vaduvit de splendoarea lui de altadata, conacul ar mai fi putut fi salvat, acum renovarea lui ar implica o munca titanica si sume cu multe zerouri. Acoperisul s-a prabusit in mai multe parti, iar prin ziduri si podele cresc in voie arbusti. Lemnul ferestrelor si a usilor e demult putrezit, la fel si scarile ce duceau spre nivelul superior si grinzile podului.


Accesul spre conac este dificil, din pricina vegetatiei bogate. In plus, incaperile nu sunt deloc sigure, peretii si tavanele putandu-se prabusi in orice moment.

Foto: Facebook, Comuna Sag

Exit mobile version