TIMISOARA. Dacă ar exista o istorie a celor mai groaznice execuții, cu siguranță cea a lui Gheorghe Doja ar trebui să își facă loc între atrocități. Nobilul, care era de origine secui, născut în zona Covasnei din zilele noastre, a condus răscoala de la 1514, a fost aproape chiar sa cucerească cetatea Timișoarei, dar a sfârșit însă teribil sub zidurile acesteia. Acum 512 ani, într-o zi de 20 iulie.
Povestea atacului asupra cetății Timișoarei își are însă rădăcinile în primăvara lui 1514, cand papa Leon al X-lea cheamă creștinătatea la o cruciadă antiotomană, promițând eliberarea iobagilor, dacă aceștia se alăturau armatei ce ar fi trebuit să dea piept cu otomanii. Astfel, lângă Pesta s-au strâns aproape 70.000 de țărani dispuși să se sacrifice pentru libertate. Nobilii, supărați că nu mai au forță de muncă pe moșiile lor, au început să comită tot felul de atrocități împotriva țăranilor rămași acasă, iar acestea au ajuns și la urechile celor care făceau parte din oastea ce urma să plece în Cruciadă.
Astfel, Gheorghe Doja și armata sa au întors armele împotriva nobilimii și s-au îndreptat spre Cenad și Nădlac. Armatele țărănești cuceresc cele două puncte importante, îl prind pe episcopul Nicolae Csaki, pe care îl și ucid, în timp ce comitele Stefan Bathory reușește să scape și fuge în Transilvania să îi ceară ajutor lui Ioan Zapolya.
Doja se îndreaptă apoi spre Timișoara, încercând să cucerească cetatea, apărată de Istvan Bathory și nobilimea din Banat.
“Doja și-a instalat tabăra pe câmpul Ulicia, situat în apropierea cartierului Fabric de astăzi. Planul era să atace cetatea dinspre Palanca Mică, o zonă mai slab fortificată, fiind apărată mai mult de apele râului Bega, pe care Doja dorea să-l elibereze prin săparea unui canal care să devieze apele. Până la urmă acest plan a fost dejucat, răsculații fiind nevoiți să gândească un atac frontal.
După zile de luptă, populația orașului, tot mai nemulțumită, a cerut căpităniei să predea cetatea. Când se părea că oștirea de țărani a lui Doja va birui, în ajutor a sosit armata condusă de Janos Zapolya, voievodul Transilvaniei“, se arată în volumul “Calendar timișorean. File din istoria orașului’ scris de Zoltan Kovacs.
Intervenția voievodului transilvănean avea să fie una hotărâtoare, iar oastea lui Gheorghe Doja a fost înfrântă. Liderul răscoalei, împreună cu fratele său și alți comandanți au fost de asemenea capturați.
Execuția îngrozitoare a lui Gheorghe Doja
Gheorghe Doja și comandanții săi nu și-au primit pedeapsa imediat, ci după 5 zile. Răsculații uciseseră peste 400 de nobili, iar pedeapsa a fost una de o cruzime inimaginabilă.
Primul care a fost executat a fost însă fratele lui Gheorghe Doja, cel care a fost decapitat de călău, iar corpul i-a fost împărțit în trei. Pe liderul războiului l-a așteptat o soartă mai groaznică.
“Legat cu lanțuri înroșite în foc, Doja a fost urcat pe un tron de fier, de asemenea înroșit în foc. În mână i s-a pus un sceptru încins, iar pe cap o coroană încinsă, făurită dintr-un fier de plug. Dar el, cu o îndârjire demnă de admirat n-a scos nici un suspin, nici o lacrimă, nici un geamăt. El nu s-a îngrozit de o asemenea moarte crâncenă. Părți din trupul sfârtecat de cleștii călăului au fost date tovarășilor săi înfometați, care au refuzat, preferând moartea în chinuri, trași în țeapă.
Oribilul spectacol nu s-a terminat însă aici: călăii au strivit membrele și vertebrele de la gâtul cadavrului lui Doja, după care l-au decapitat și l-au tăiat în patru.
Cele patru părți ale corpului său au fost expuse, spre luare aminte, la Buda, la Pesta, la Belgrad și la Oradea. Capul său a fost trimis de Zápolya judecătorului-șef al Seghedinului, Balázs Pálfy, apropiat al lui Doja“, scrie stiriletransilvaniei.ro.
Bineînțeles, țăranii înrolați în oastea ce urma să plece în cruciadă nu au fost eliberați, însă au existat și consecințe. La 12 ani de la execuția lui Gheorghe Doja, otomanii i-au atacat pe maghiari. Țăranii au refuzat să mai lupte în trupele ce se opuneau turcilor, care au învins la Mohacs și au cucerit Ungaria.
La 38 de ani de la răscoala lui Gheorghe Doja, Timișoara avea să cadă și ea în mâinile otomanilor, care au rămas pe aceste meleaguri 164 de ani.
Ce ne amintește astăzi de Gheorghe Doja la Timișoara
Liderul răscoalei de la 1514 are în Timișoara o stradă care îi poartă numele, lungă de 952 de metri, în cartierul Elisabetin. Strada face legătura între Bulevardul 16 Decembrie 1918 și Piața Nicolae Bălcescu.
În Timișoara, în zona Pieței Plevnei se află și Parcul Gheorghe Doja, în care este amplasată o statuie de bronz a fostului nobil, realizată în 1977 de Andrei Szobotka.
***
Mai multe găsiți pe pagina noastră de Facebook opiniatimisoarei.ro!
Dacă ați fost martorii unui eveniment sau ai unei situații neobișnuite care ar putea deveni subiect de știre, contactați-ne la redactie@opiniatimisoarei.ro, pe FB sau pe contul nostru de Instagram!