TIMISOARA. Într-o vreme în care clădirea Operei era încă în reabilitare, după ce un incendiu cauzase pagube însemnate, iar Catedrala Mitropolitană nu era nici măcar la stadiul de plan, la Timișoara era instalat un monument ce avea sa devină peste ani un simbol al orașului.
Statuia Lupoaicei a ajuns la 99 de ani de când a fost amplasată în centrul Timișoarei, chiar de Sfântul Gheorghe.
Copie a celebrei Lupa Capitolina, monumentul, un cadou al municipalității Cetătii Eterne, a fost instalat în piață in 23 aprilie 1926, pe un soclu de 4,49 de metri.
La fel ca în cazul originalului din capitala Italiei, statuia îi înfățișează pe întemeietorii Romei, Remus și Romulus, alăptați de lupoaică.
Inaugurarea monumentului a avut loc la data de 23 aprilie 1926, în prezența a 10.000 de timișoreni.
La eveniment au luat parte dr. Samuil Sagovici, primarul Timișoarei de la acea vreme, Vasile Goldiș, pe atunci ministrul Cultelor, Grigore Trancu-Iași, ministrul Muncii, precum și delegați de-ai lui Benito Mussolini, conducătorul statului italian din acele timpuri.
Predarea s-a făcut de către consulul Italiei la Timișoara, Giulio Cesare Codecca. Solemnitatea a decurs cu totala excludere de la orice rol a fostului primar al orașului dr. Lucian Georgevici, obligat să demisioneze chiar în data de 17 aprilie, într-un climat tensionat.
„Duce, duce, ia-ți cățaua și ți-o f***ce!”
Centrul Timișoarei a fost atunci locul unei manifestații de protest, deoarece Italia, aflată sub conducerea liderului Benito Mussolini (supranumit „Il duce„), sprijinise pretențiile teritoriale ale Ungariei.
Statuia cadou a atras nemulțumirea manifestanților, care au protestat față de primirea ei, lupoaica fiind chiar îndepărtată o vreme din centrul Timișoarei.
În cel mai pur grai bănățean, o parte dintre protestatari au scandat atunci în piață la adresa lui Mussolini: „Duce, Duce, ia-ți cățaua și ți-o f***ce!”.
Amplasarea statuii în centrul orașului avea să rămână realizarea notabilă a mandatului lui Șagovici la Primăria Timișoara, acesta încheindu-se la 1 iunie, în același an. Avea să rămână în primărie, ca secretar, dar din 1931 până in 1937, lucrând alături de primarii Coriolan Baltă, Cornel Grofșorean, Cornel Lazăr, Liviu Gabor, Petru Olariu și Augustin Coman.
Dintre cei prezenți în acel comitet de primire, Samuil Șagovici și Vasile Goldiș au străzi în Timișoara care în zilele noastre le poartă numele.
De asemenea, statuia beneficiază de iluminat artistic pe timpul noptii încă din 2012.
Protest inedit pe statuie
Tot din istoria statuii Lupoaicei face parte și un episod petrecut după Revoluția din 1989. Un timișorean, Faur Isaia, care a devenit faimos pentru protestele sale, cum ar fi stropirea cu cerneală a fostului președinte al României Emil Constantinescu, a mai marcat un episod de revoltă când s-a urcat pe statuia Lupoaicei din centrul Timișoarei.
În anul 1998, când se inaugura statuia Regelui Ferdinand din Piața Operei, Faur Isaia s-a înarmat cu pancarte și s-a cocoțat pe monument preț de câteva ore.
Statui similare in România
Timișoara nu este singurul oraș din țară care are o statuie a Lupoaicei. Primul monument de acest gen a fost amplasat la București, în 1906, la implinirea a 1800 de ani de la cucerirea romană a Daciei. A fost mutată de mai multe ori de-a lungul anilor, iar in prezent se află pe bulevardul I.C. Brătianu.
O alta statuie a Lupoaicei a fost amplasată în 1924 la Cluj-Napoca. În perioada 1940-1944 a fost mutată la Sibiu. După Al Doilea Război Mondial a fost readusă la Cluj, plimbată prin mai multe locatii, iar din 2008 a fost readusă pe soclul de pe Bulevardul Eroilor.
O a treia statuie a fost amplasată în 1924 la Târgu Mureș, însă din 1940 a fost mutată la Turda, unde a rămas până în 1991. În acel an a fost dusă mai întâi la Târnăveni, unde i s-a făcut o cosmetizare, după care, în 30 noiembrie, a fost pusă pe soclul din fața Primăriei din Târgu Mureș