Timisoreanul. Ma gandesc de multe ori ca acest oras al nostru, Timisoara, are in el ceva unic.
Are acea stare latenta de permanenta iscodire pozitiva, de dorinta de afirmare cu orice pret si mai ales o neastamparata sete de a avea premiere de toate felurile: culturale, tehnice, stiintifice sau…. politice.
Avem in noi dorinta arzatoare de a fi primii in tot ceea ce facem si spre ce nazuim. Am tot scris si spus (nu stiu cati ma asculta!) ca Timisoara ar trebui sa aiba ca si motto al sau: „Orasul regiunii cu 1.000 de premiere“. Este neindoielnic, ca acest amestec de aproape 30 de etnii conlocuitoare din Banat, au creat de-a lungul veacurilor un anumit tip caracterologic uman: timisoreanul. Haideti sa incercam sa-l descriem pe timisorean!
El, timisoreanul este: harnic si parcimonios ca neamtul, condimentat si pasional ca ungurul, nationalist si viteaz ca sarbul, comerciant si econom ca evreul, bautor de bere si agricultor ca cehul si slovacul, bisnitar si calator ca si tiganul, duios si visator ca romanul, gradinar si intempestiv ca olteanul, artist si meserias ca austriacul, credincios dar ecumenic si tolerant ca… europeanul. Of! Daca ar trebui sa vorbesc si despre celelalte etnii, nu mi-ar ajunge spatiul din ziar. Deci, toate aceste trasaturi s-au amestecat genetic in copiii casatoriilor mixte, rezultand un individ uman de o versatilitate incredibila.
Timisoreanul este tipologia umana cea mai potrivita expresiei: „… unitate prin diversitate!“ Sigur, ca si pozitia geografica a orasului nostru ne-a ajutat, inspirat si format caracterul de timisoreni. Astfel, clima prietenoasa, (cu ierni blande, primaveri inflorite, veri caldute si toamne imbelsugate) au dat timisoreanului acel calm si siguranta de sine, usor flegmatica (siguranta care enerveaza pe multi conationali din frumoasa noastra Romanie). Deasemenea, faptul ca Timisoara este un oras de granita a facut ca mentalitatea cosmopolita sa fie puternic imprimata in caracterul nostru. Eh, deci cam aceasta ar fi la prima analiza motivatia caracterologica a timisoreanului care cu toate calitatile si defectele sale inerente, s-a straduit sa poarte cu mandrie numele de timisorean.
Eu cred ca cea mai mare bogatie a unei comunitati nu sunt banii, fabricile sau investitiile de orice fel ci mentalitatea de invingator a membrilor comunitatii respective. O comunitate implinita este aceea unde privind pe strada, vezi oamenii zambind, salutandu-se reciproc, pasind destinsi si interactionand unii cu altii. Vecinii sa bea bere impreuna, copii sa se joace in parcuri iar oficialitatile si politicienii sa puna prioritatile locale inaintea celor personale (sic!). Oare noi timisoreni mai suntem fericiti? Mai iscodim dupa premiere? Ne mai salutam pe strada, multilingual (in minim 4 limbi: romana, germana, maghiara si sarba) chiar daca nu ne cunoastem? Daca mai facem un pic din aceste lucruri, atunci inseamna ca inca mai avem viitor si va spun: bravo, iscoditi in pace timisorenii mei!
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
Pareri
Ce mai, suntem demiurgici ! E de asteptat din partea unui om de cultura sa aiba viziuni romantice si romantate, domnule Garboni… dar e periculos ca acestea sa treaca in registrul realitatii, drept judecati-etalon. Timisoara are o usoara problema de identitate care porneste de la doua realitati ce curg una din cealalta: nu mai e atat de „multietnica”( 85% romani) si nu face nimic sa absoarba intelept si sa ii integreze pe cei care au ales sa traiasca aici. Marea vina pentru acest lucru o poarta intelectualii ca dumneavoastra… care nu mai contenesc cu romantismele puerile si le vor judecati etalon… nu vreau sa va supar, imi sunteti chiar simpatic. Dar cu mic-vienezisme si injuraturi greu estompate la adresa „viniturilor” nu faceti nimic bun pentru oras !
mai dat gata „timisorene”!
nu ti ai gasit un alt nick regatene? de cand esti tu timisorean , dar urasti Timisoara, pe timisorenii get be get si locul care ti a dat o paine- pt ca locul tau de nastere nu a fost capabil de asta!?
o intrebare: ce ai facut tu sa integrezi in Timisora? mereu ai pretentia sa fi integrat – dar majoritatea regatenilor care ajung in Banat si Ardeal – NU VOR SA SE INTEGREZE!
isi fondeaza ong si au o atitudine dispretuitoare la adresa localnicilor si tin cu tot dinadinsul sa isi etaleze noncultura- balcanismul, bizantinismul, tupeul, hotia, prostia( e adevart ca nu toti , dar majoritatea fac asta)si vreti atunci sa va inghitim?
de ce nu avem nimic cu sarbii, ungurii, svabii, croatii, cehii si alte etnii cu care locuim de secole in pace si toleranta?
ti ai pus vreodata intrebarea de ce nu avem nimic cu maramuresenii, crisenii, motii, ardelenii -veniti in Banat?
stii de ce? pentru ca nu suntem xenofobi, ii iubim pe cei care au aceasi cultura si cilizatie , dar uram tupeul care tine loc de virtute la majoritatea regaentilor!!!
incerca sa te comporti ca om normal si gospodar si sa vezi ca nimeni nu ti va purta pica- aduti aportul la viata urbei in mod pozitiv si ai sa vezi ca lumea te va aplauda!
Cata vehementa! Si cat de in zadar! Surpriza, stimat concetatean suparat… Sunt timisorean. Nu de cateva luni sau cativa ani. De cand m-am nascut. Si sufar pentru blegeala si lipsa de directie in care ne zbatem. Dar mai ales pentru lipsa de idei si de comunitarism- trebuie sa recunosti ca spiritul comunitar al Timisoarei este frant. Intre cei care nu pot iesi din clisee nostalgice si cei care sunt aici, dar insuficient „primiti”. Acest lucru nu face decat sa slabeasca cetatea, nu sa o intareasca. Daca am fi destepti, i-am absorbi in folosul cetatii!