Pe jos orasul se vede mai frumos! Vezi ce compuneri au scris elevii Timisoarei despre orasul florilor!

TIMISOARA. Piata Unirii, Gradina Botanica sau cladirile impunatoare ale Timisoarei. Acestea i-au impresionat pe elevii care au participat la campania „Pe jos orasul se vede mai frumos!”. Prichindeii au scris compuneri pentru a demonstra cat de mult iubesc ei Timisoara.

„Ca orice copil imi doream cu ardoare sa ma imprietenesc cu orasul meu, sa-i cunosc toate monumentele istorice si spatiile verzi cu care a fost inzestrat de atatia ani. Mergand in coloana verde si vesela ce semana cu o uriasa omida verde, fapt ce se datoreaza tricourilor verzi pe care le purtam pentru a simboliza puritatea naturii nepoluata, atentia mea s-a napustit precum un fulger puternic asupra parcului din Piata Plevnei. Parcul Plevnei este unul din putinele locuri recreative ale timisorenilor”, spun elevii Scoalei cu clasele I-VIII nr. 22. Carina Golban, Anamaria Borlea, Alin Homorogan, Adrian Cocos si Armando Todor au scris despre frumusetea parcului si despre istoria lui, sub coordonarea profesoarei Adina Bodrogean.

Un vis urat? Acesta este titlul lucrarii Marei Sferdian, de la Colegiul National C.D. Loga. Mara este eleva in clasa a V-a si a scris cateva randuri despre cladirile impunatoare din Piata Unirii:

„Ieri mi s-a intamplat ceva ciudat. Obosita fiind, m-am gandit sa iau o gura de aer curat. Cand am iesit afara, ce sa vezi? Totul era negru, un negru care iti dadea fiori pe sina spinarii. M-am gandit ca poate e doar in zona aceea, ca e ceva temporar, dar nu! Fumul de la deseuri si gazele care proveneau de la fabrici erau atat de dese incat formasera o pacla de fum negru. Am incercat sa ajung in parc, dar acolo frunzele copacilor cadeau si erau toate galbene, iar iarba era arsa si aspra. Nu mai vedeai copii care sa alerge cu talpile goale prin iarba uda, care sa tipe de bucurie, tineri care sa miroasa parfumul trandafirilor, caini scapati din lesa care sa se zbenguie printre copaci… Nu mai era nimic vesel…
Prin pacla deasa m-am indreptat infiorata spre Piata Unirii. Cand sa ajung la Palatul Baroc, am vazut ca acele cladiri in minunate culori pastelate nu se mai zareau din praful gros si negru. M-am uitat la Dom, la Catedrala Ortodoxa Sarba, la Casa cu lei si la Monumentul Sfintei Treimi si ma rugam in gand ca acest cosmar sa se termine. Din ochii mei au inceput sa curga siroaie de lacrimi fierbinti. M-am asezat in genunchi si am sters de praf dala din pavaj pe care este reprezentata Cetatea. Am inchis ochii si cu ardoare ma rugam ca totul sa fie ca ieri.
Deodata, am avut senzatia ca cineva ma strange de mana.
– Mara, trezeste-te! O sa intarzii! Era mama. Niciodata nu m-am bucurat mai tare sa o aud strigandu-ma.
Am deschis larg fereastra. Era dimineata, pasarelele imi cantau in geam, florile isi deschideau mugurii si lasau ca roua sa se scurga printre petale, iar eu eram mai fericita ca oricand.
Am alergat spre scoala, grabita. Nu m-am putut abtine sa nu trec prin Piata Unirii. Totul era cum stiam. O minunatie arhitecturala, ingemanare de stiluri baroc si gotic, culori pastelate de spectacol. Domul era mai falnic ca oricand, iar Monumentul Sfintei Treimi stralucea impunator. Porumbeii intampinau copiii in drum spre gradinita. Dumnezeule, ce bine ca nu a fost decat un vis!”

Alte 4 eleve de la Scoala cu clasele I – VIII nr. 18 au povestit plimbarea pe care au facut-o in cadrul campaniei „Pe jos orasul se vede mai frumos!”. „Facand aceasta excursie, am realizat multe lucruri si am vazut multe locuri pe care le credeam plictisitoare, insa, acum si intelegandu-le povestea, am descoperit, de fapt, o parte din mine, din orasul in care traiesc. Ne-am descoperit pe noi. Cred ca, atunci cand calatoresti cu masina, esti doar un simplu pasager, drept, ce poate sa vada. Dar, de fapt, ce cunosti, daca nu atingi, daca nu simti? Atunci cand mergi, te uiti, mirosi, auzi si cel mai important lucru: atingi. Si printr-o singura atingere, parca poti sa-i citesti toate gandurile, amintirile, sperantele. Atingand acea banca, poti sa stii cine a stat acolo, sa retraiesti poate, doar pentru doua secunde, ceea ce a trait el. Atingand o floare, poti sa ii simti mireasma si sa ii gusti culoarea. Poti stii cu adevarat. Pe jos, orasul se vede mai frumos, inseamna de fapt, strabatut pe jos, orasul ramane, se mentine mai frumos”, concluzioneaza Coralia Vaida, Diana Oancea, Roxana Nicu si Andreea Goina in lucrarea ce poarta numele Pledoaria pasilor.

Potrivit reprezentantilor Primariei Timisoara, acestea au fost cele mai frumoase lucrari din campania desfasurata la inceputul lunii iunie. 250 de copii, elevi la scolile din oras, inarmati cu aparate de fotografiat, cu camere video si imbracati in tricouri verzi au luat-o la pas prin oras pentru a-l descoperi, alaturi de profesori si invatatori.