Mariana Cernicova
Generatiile care s-au format inainte de 1989 se infioara cand aud ca „O stafie bantuie prin Europa – stafia comunismului”. Citatul din Manifestul Partidului Comunist, publicat de Karl Marx cu mai bine de un secol si jumatate in urma (poate singurul cunoscut integral chiar si de cei care au chiulit de la orele de pregatire ideologica) prefata o epoca. Comunismul a fost idee, a devenit ideologia unui sistem politico-economic si social extins pe mai multe continente, si-a facut dusmani si victime, a fost abandonat in Europa, lasand in urma destul de putine regrete, si-acelea cu nuantari, selectii si precizari nesfarsite. Noi, romanii, avem o alta stafie, mai strasnica, mai greu de impins in zona taramului fara de intoarcere: stafia lui Ceausescu. Spectrul sau bantuie fara oprelisti, nu ca stafia lui Marx, care se pregatea sa vina, ci precum visul cel rau, care nu se da dus nici dupa ce te trezesti din cosmar. inca mai sunt cladiri si proiecte incepute pe vremea sa, nici terminate, nici desfiintate pe deplin. inca sunt destui cei care nu cred ca sub crucea din cimitirul Ghencea chiar se afla primul (si singurul!) presedinte al Republicii Socialiste Romania. Ba acum vreo cinci ani cineva se caznea sa dovedeasca – prin toate mijloacele internautice posibile – ca Ceausescu e viu, in Cuba, carmind-o apoi spre viata-intru-memorie prin seria de bancuri care il invoca (inca) pe Ceausescu si realitatile carora le-a fost nas. Nu scapam nici in arta. Cel mai premiat film romanesc din 2007, "4 luni, 3 saptamani si 2 zile" realizat de regizorul Cristian Mungiu, are ca subiect exact vremea lui Ceausescu si politica sa demografica. Luna viitoare, un film cu referinte si mai clare, Autobiografia lui Ceausescu, realizat de Andrei Ujica, va deschide Festivalul de Film Romanesc la New York. Andrei Ujica, timisorean din nastere, poet, unul din autorii textelor legendarei formatii Phoenix, stabilit de trei decenii in Germania, recunoscut pentru filmele non-fictionale pe care le realizeaza, se simte urmarit (bantuit?) de privirea lui Ceausescu-cel-din-arhive. Ceausescu se manifesta precum un brand puternic. Toata lumea a auzit de el si are o parere. Nu conteaza ca este una defavorabila. Sa nu reusim, oare, nicicum sa ne facem auziti si despre altceva? Efectul Coanda, Pasarea Maiastra a lui Brancusi, insulina lui Paulescu, cartile Hertei Muller, medaliile olimpice ale Nadiei Comaneci pana la urma nu sunt la fel de puternice pentru brandul de tara? in fata stafiei lui Ceausescu se pare ca nu. Ceea ce este infinit de dramatic, cel putin pentru coltul nostru de tara…
Generatiile care s-au format inainte de 1989 se infioara cand aud ca „O stafie bantuie prin Europa – stafia comunismului”. Citatul din Manifestul Partidului Comunist, publicat de Karl Marx cu mai bine de un secol si jumatate in urma (poate singurul cunoscut integral chiar si de cei care au chiulit de la orele de pregatire ideologica) prefata o epoca.
Comunismul a fost idee, a devenit ideologia unui sistem politico-economic si social extins pe mai multe continente, si-a facut dusmani si victime, a fost abandonat in Europa, lasand in urma destul de putine regrete, si-acelea cu nuantari, selectii si precizari nesfarsite. Noi, romanii, avem o alta stafie, mai strasnica, mai greu de impins in zona taramului fara de intoarcere: stafia lui Ceausescu. Spectrul sau bantuie fara oprelisti, nu ca stafia lui Marx, care se pregatea sa vina, ci precum visul cel rau, care nu se da dus nici dupa ce te trezesti din cosmar. inca mai sunt cladiri si proiecte incepute pe vremea sa, nici terminate, nici desfiintate pe deplin. inca sunt destui cei care nu cred ca sub crucea din cimitirul Ghencea chiar se afla primul (si singurul!) presedinte al Republicii Socialiste Romania. Ba acum vreo cinci ani cineva se caznea sa dovedeasca – prin toate mijloacele internautice posibile – ca Ceausescu e viu, in Cuba, carmind-o apoi spre viata-intru-memorie prin seria de bancuri care il invoca (inca) pe Ceausescu si realitatile carora le-a fost nas.
Nu scapam nici in arta. Cel mai premiat film romanesc din 2007, „4 luni, 3 saptamani si 2 zile” realizat de regizorul Cristian Mungiu, are ca subiect exact vremea lui Ceausescu si politica sa demografica. Luna viitoare, un film cu referinte si mai clare, Autobiografia lui Ceausescu, realizat de Andrei Ujica, va deschide Festivalul de Film Romanesc la New York. Andrei Ujica, timisorean din nastere, poet, unul din autorii textelor legendarei formatii Phoenix, stabilit de trei decenii in Germania, recunoscut pentru filmele non-fictionale pe care le realizeaza, se simte urmarit (bantuit?) de privirea lui Ceausescu-cel-din-arhive. Ceausescu se manifesta precum un brand puternic. Toata lumea a auzit de el si are o parere. Nu conteaza ca este una defavorabila. Sa nu reusim, oare, nicicum sa ne facem auziti si despre altceva? Efectul Coanda, Pasarea Maiastra a lui Brancusi, insulina lui Paulescu, cartile Hertei Muller, medaliile olimpice ale Nadiei Comaneci pana la urma nu sunt la fel de puternice pentru brandul de tara? in fata stafiei lui Ceausescu se pare ca nu. Ceea ce este infinit de dramatic, cel putin pentru coltul nostru de tara…
Parerea ta
-
ACEEASI CATEGORIE
