Noutati :

Interviu cu managerul RCM Timisoara, Attila Brosovszki: ‘I-am spus antrenorului ca putem vorbi despre orice, dar despre rugby, nu’

31 august, 2014 - 01:37 PM
Autor: Daniela Surulescu      
Categorie: INTERVIU
0

Fost jucator de polo pe apa, Brosovszki a mai indeplinit functia de manager si la echipa feminina de baschet CSM Targoviste, dar se afla la prima experienta alaturi de rugby. 

Attila Brosovszki a fost adus la RCM Timisoara de finantatorul Dan Dinu pentru a ajuta la dezvoltarea clublui timisorean.

Cum de ai acceptat aceasta provocare?

-Propunerea a venit pe neasteptate, ma leaga o prietenie mai veche de Dan Dinu, el stia ca am ocupat in trecut un post asemanator la Targoviste, la echipa de baschet feminin si m-a sunat intr-o zi, m-a intrebat, mi-a lasat cateva zile de gandire si am venit. Si sunt foarte multumit de alegerea care am fcut-o.
-Cunosteai echipa?
-Da, normal, stiam despre echipa destule lucruri, cunosteam si dintre jucatori, nu personal, dar am vazut multe meciuri si la Timisoara, in Ronat si la televizor sau pe internet. De cand a ajuns Dan la echipa ca finantator, de atunci am urmarit evolutia echipei continuu.
-Care sunt obiectivele tale din postura de manager general?
-Si eu si cei care suntem la club, incercam sa ducem echipa si clubul cat mai sus atat pe plan national, cat si pe plan international, pe viitor. Incercam in primul rand sa facem o baza foarte puternica, sa crestem juniori care sa ajunga la prima echipa, pentru ca daca nu ai juniori, degeaba ai echipa de seniori. Daca nu ai ceva sa vina din urma, echipa la un moment dat va cadea, o sa fie foarte greu.
-Cum simti echipa in acest moment?
-Eu nu pot sa vorbesc despre ce inseamna partea tehnico-tactica la echipa, dar la cum ii simt pe baieti psihic, sunt foarte ok, din ce vad la ora actuala sunt foarte pozitivi, ramane sa vedem ce se intampla in continuare.
-Cum s-a resimtit schimbarea de la nivelul bancii tehnice?
-Nu comentez ce s-a intamplat legat de acest lucru, intr-adevar fost o perioada zbuciumata, asteptam sa se mai linisteasca lucrurile. A fost decizia conducerii, o sa vedem daca a fost decizia cea mai buna sau nu.
-Cum ti s-a parut Danie ca antrenor? Se impunea neaparat schimbarea?
-Colaborarea mea cu Danie a fost foarte buna in scurtul timp in care am avut placerea de a lucra cu el, ca om si ca relatie intre manager si antrenor, niciodata nu am vorbit cu el despre echipa, ce si cum este. La inceput i-am spus ca putem vorbi despre orice in lumea asta, doar despre rugby, nu, pentru ca nu am de ce sa ascund, nu am jucat rugby, nu ma pricep intr-atat de bine ca sa pot sa dau sfaturi cuiva care cu asta se ocupa.
-Incerci sa inveti mai mult rugby in perioada asta?
-Nu neaparat, pentru ca meseria mea nu este de a antrena. Eu am facut alt sport, ma pricep la rugby in sensul in care se pricepe orice spectator care se uita la acest sport, cunosc regulamentul si ce se intampla pe teren, atata tot.
-La polo, mai antrenezi si in prezent?
-Da, nu am renuntat.
-Cum a inceput povestea ta la polo? De ce ai ales acest sport?
-E o poveste veche, am inceput polo mai mult nevoit. Am avut niste probleme medicale legate de ochi cand am fost copil. Pe vremea aceea nu era medicina de acum, s-au incercat fel de fel de picaturi, nu au dat rezultate iar medicul i-a sfatuit pe parinti sa ma dea la bazin, in ideea ca poate clorul si ce se mai introduce acolo prin apa ma vor ajuta. Asa am ajuns sa fac un curs de innot, parintilor li s-a propus apoi sa ma lase la polo si asa m-am apucat de acest sport, cu toate ca apoi au tras mult de mine la alte sporturi, si la fotbal si la handbal, chiar si la judo, dar am ales sa raman acolo. Eu am terminat Facultatea de Educatie Fizica unde am facut toate sporturile si mi-au placut multe dintre ele foarte mult, mai ales sportul cu mingea si sporturile de echipa, in special.
Ai fost vicecampion la polo, care este cea mai frumoasa amintire legata de acest sport?
-Sunt multe, momentul cand am iesit vicecampion ar fi cea mai frumoasa, cu toate ca in opinia noastra atunci se putea mai mult, dar dupa multi ani am mai auzit niste chestii cum ca mai mult de vicecampioni oricum nu puteam sa ajungem. Imediat dupa aceea a fost si participarea in cupele europene, acelea au fost cele mai frumoase momente.
-Dar, campion ai fost pana la urma, dintr-o ala postura…
-Da, la baschet, iar acum sper ca si din postura in care ma aflu la RCM Timisoara sa fiu din nou campion.
-La baschet feminin cum ai ajuns?
-Tot dintr-o conjunctura norocoasa, zic eu. Verisoara mea inca mai joaca baschet la un nivel foarte ridicat.Pe vremea aceea juca la Targoviste, sotul ei este primar in Targoviste, inainte sa ajunga primar era manager la echipa de baschet, iar cand a ajuns primar, mi s-a propus mie acest post in special pentru a avea un om de incredere la echipa. Nu am stat pe ganduri atunci deloc pentru ca in momentul respectiv lucram intr-o fabrica, faceam o munca de birou si avand o viata de sportiv nu prea m-am putut obisnui. Iar cand venit oferta de la baschet am mers si mi-am dat demisia. La Targoviste am stat doi ani.
-Ai avut ceva legaturi si cu fotbalul din familie…
-Da, am avut in familie un fost mare jucator, Ladislau Brosovszky, care a jucat la rivala lui Poli, la UTA. La inceput, am avut un pic de tentativa cu fotbalul dar nu am continuat.
-Ai vreun regret din perioada de sportiv?
-Regret ca nu am reusit sa ajung campion ca jucatori, eu nici in echipele de juniori, nici la cele de seniori nu am reusit sa ajung campion, am fost de doua ori vicecampion la juniori, o data la seniori si am mai avut un bronz la seniori. Acesta ar fi marele regret.
-Revenind la rugby, ce ar insemna pentru club ratarea titlului anul acesta?
-Cu siguranta ar fi o dezamagire daca ai ajunge in finala si ai pierde-o. Locul doi nu se castiga, daca inchei pe locul doi inseamna doar ca ai pierdut locul 1. Dar chiar daca dezamagirea ar fi mare sau foarte mare, nu ar fi un capat de tara, ai analiza ce s-a intamplat si poate ai face lucrurile sa mearga mai bine ca sa realizezi apoi mult mai mult. Dar sa nu gandim pana acolo, deocamdata avem o semifinala si trebuie sa le luam pe rand.
-Mai speram la cupele europene pe viitor? Cum comentezi ceea ce s-a intamplat legat de acest lucru anul acesta?
-In momentul de fata chiar nu mai conteaza pentru ca decizia a fost luata de mult, s-a trecut peste, mergem inainte cu ce avem, ne axam sa castigam campionatul, apoi o sa avem Cupa Romaniei, pe care ne dorim de asemenea sa o castigam, iar ce se va intampla dupa aceea, vom vedea. Cu siguranta toti ne-am dori o participare in cupele europene, o sa vedem.
-Ce ar putea aduce mai multa lume la meciurile de rugby? Ce mai lipseste?
-Cultura spectatorului roman pentru sport, asta lipseste, pentru ca la noi, din pacate, in afara de fotbal care atrage cat de cat spectatori, in rest, desi sunt multe alte sporturi care au scos capul in Europa si in lume , nu prea sunt bagate in seama. La semifinala insa, sper sa avem mai multi spectatori si treptat-treptat poate o sa convingem cat mai multa lume ca sunt si alte sporturi care merita atentie.

Rating

  • 0comentarii

recomanda prietenilor