Ingerasul pazitor

Ioan Garboni

Cand ai un dram de credinta, se spune ca poti rasturna muntii. Dar, acest dram de credinta, necesar pentru a rasturna muntii, este o problema extrem de personala. Unii avem un gram mic de credinta, altii au cu kilogramele (aceia sunt sfintii). Sentimentul religios este un lucru intim, diferit ca intensitate si absolut nestandardizat comportamental. Fiecare om crede si „vizualizeaza“ Divinitatea, Ingerii, Arhanghelii sau pe… diavol, cum crede el. Aceasta vizualizare interioara tine foarte mult si de pregatirea intelectuala a credinciosului. Se zice ca, cu cat sti mai multe, cu atat ai mai multe… incertitudini. Analfabetii stiu ca dracul are coarne si ingerii au aripi.

Ei sunt siguri de asta! Savantul, se gandeste la diavol ca la un „partener stelar“ si la ingeri ca la niste „roboti din OZN-uri“, dar nu sunt… siguri. Doar speculeaza stiintific. Se mai spune ca fiecarui om i se da la nastere cate un inger pazitor. Ingerul pazitor este acela care are grija de noi, este cel care duce rugaciunile noastre si le asterne la picioarele Divinitatii. Tot ingerasul, este cel care incearca sa ne sfatuiasca la fapte bune iar atunci cand suntem la greu sau in pericol, el ne sare in ajutor. Cred ca fiecare dintre noi a avut senzata ca anumite experiente sau chiar momente din viata le-a mai trait candva, asa numitul… „deja vu“. Eh, si hai sa marturisesc, ca si eu le-am avut de mai multe ori. Ca noi toti (mai ales femeile) avem cateodata putere de premonitie, de anticipare a unor viitoare pericole, este aproape o certitudine. Eu, am trecut de cateva ori prin viata aproape de moarte. Si recunosc, cu riscul de a fi ridicol, ca „am scapat ca prin urechile acului“ din acea situatie la limita. Cine sau ce m-a scapat nu stiu. Sunt plin de… incertitudini.

Dar acel cineva, sau ceva care „m-a scapat“, prefer sa-l numesc ingerasul meu pazitor. De altfel cred ca-i o… ingerita. Si vreau sa-i multumesc ca-i langa mine. Iar una dintre cele mai frumoase si profunde rugaciuni, este: „…inger, ingerasul meu, roaga-te la D-zeu, pentru sufletelul meu…“. Cred ca oamenii de stiinta atei, se roaga ceva cam de genul : „inger, robotelul meu, coboara din OZNeu…!“ Treaba lor, dar treaba mea va fi sa-mi invat nepoteii sa spuna aceasta superba rugaciune, sa-i fac sa creada in Mos Craciun si iepuras! Sa ma oglindesc in ochii lor limpezi de copilasi si sa simt ingerasul meu pazitor jucandu-se impreuna cu ingerasii lor pazitori, cu jucariile aduse de Mos Craciun! Jucarii fabricate de pitici la Polul Nord si nu de roboti extraterestrii… made in China!