Dascalii exceptionali din Timisoara! Cum a trait visul american un profesor de la Colegiul National Banatean! Cu ce l-au socat elevii din SUA?

TIMISOARA. Orice pamantean isi doreste sa traisca cel putin o data in viata ‘visul american‘. Pentru un profesor din Timisoara, timp de trei ani, America a devenit a doua casa. Fara sa se gandeasca vreodata atat de departe, dar cu multa ambitie si pregatire, si-a luat inima in dinti si visul i s-a transformat in scurt timp in realitate!

Tiberiu Barta are 47 de ani si este profesor de matematica din 1993 la Colegiul National Banatean din Timisoara. Dascalul este „un produs 100%” al liceului, fiind elev al acestuia inca din clasa a doua.

Inainte sa predea la Banatean, Tiberiu a fost plecat cu o bursa, la Roma, timp de un an, apoi in 2006 a aplicat pentru un job de profesor in SUA, printr-un program VIF – Visiting International Faculty, despre care a cautat informatii pe internet.

Asa a ajuns sa predea la o scoala de pe taramul fagaduintei.

„Nu am crezut foarte mult in sansele mele de a preda acolo. Prima data am sustinut un interviu telefonic la Cluj si asa am fost acceptat pentru acest program. Am plecat in anul 2007 in North Carolina. Overhills High School se numeste scoala unde am predat. Am stat 3 ani acolo. A fost o experienta din care am invatat foarte mult. Inceputul a fost foarte greu, dar m-am acomodat usor pentru ca a fost si sotia mea cu mine, ea fiind de asemenea profesoara, de matematica. Nu a predat, doar in ultimul an a fost suplinitor, le tinea loc profesorilor care nu puteau sa ajunga la cursuri. Prima parte a fost dificila. Ma refer la primul semestru in care am avut si elevi care m-au solicitat foarte mult. Modul in care se comporta elevul american difera foarte mult de modul in care se comporta elevul din Romania. Are alt mod de a aborda lucrurile. Insa, dupa un timp am inceput sa ma acomodez, sa inteleg ce se cere, ce trebuie sa fac”, a declarat pentru opiniatimisoarei.ro Tiberiu Barta, profesor de matematica la Colegiul Banatean din Timisoara.

Cat de greu e sa predai intr-o scoala din America?

Pentru nicio persoana, plecata pe o perioada indelungata peste mari si tari, departe de meleagurile natale, nu este usor sa intre in contact cu oameni necunoscuti si sa se confrunte zi de zi cu situatii neprevazute. Fusul orar, perioada de acomodare, limba, oamenii necunoscuti din jurul tau, alt mod si stil de viata te dau putin peste cap la inceput. Asa s-a intamplat si cu profesorul de matematica venit taman din Timisoara!

„Problemele au fost de acomodare cu elevul, cu modul de comportare. Diferentele sunt foarte mari. Ei sunt foarte directi. Daca elevul american vrea sa-ti spuna ceva, ti-o va spune in fata. In Romania esti obisnuit sa mai temperezi elevii. Ca sa le captezi atentia trebuie cumva sa-l motivezi. Nu exista o motivatie pentru elevul american daca-i spui: <<Uite, daca faci asta primesti nota. Nu exista asa ceva. Nu e o chestie care il va face sa invete, trebuie sa gaseasca altceva. O alta diferenta este ca in Romania, atunci cand intram la ore suntem obisnuiti sa fim stapanii clasei, iar elevul trebuie sa se acomodeze la ceea ce facem noi. Dincolo, lucrurile stau putin altfel. Sunt elevi care nu vor sa lucreze daca sunt de parere ca nu esti un profesor bun. Daca demonstrezi ca esti un profesor bun si vrei sa-i ajuti, daca dai dovada de interes, atunci vor incepe mai toti sa lucreze cu tine”, spune Tiberiu.

Pe tot parcursul celor trei ani pe care i-a petrecut predand la scoala din America, profesorul a ajuns la concluzia ca exista multe lucruri diferite, unele chiar ciudate, facand o comparatie intre ceea ce se intampla la scolile din Romania si ceea ce se petrece in scolile din SUA.

„Sunt multe lucruri ciudate comparativ cu Romania. La un moment dat am terminat mai devreme cursul cu 15 minute, chiar mai putin de un sfert de ora, si atunci am considerat ca mai am prea putin timp sa incep sa lucrez ceva cu ei. Stiu ca le-am spus ca ii rog ca in timpul respectiv sa stea cuminti in clasa. Au fost socati. S-au uitat la mine ciudat si mi-au spus: <<Mr. Barta, dumneavoastra ne spuneti sa stam un sfert de ora sa ne uitam la pereti, sa nu facem nimic?>> Venind din Romania ti se pare ceva firesc. Ei trebuie sa aiba ceva de facut in fiecare secunda, trebuie sa le captezi atentia”, ne-a declarat dascalul.

Prin ce se deosebeste sistemul de invatamant romanesc de cel american?

Desi a locuit o perioada destul de scurta in SUA, profesorul si-a facut o idee despre modul de predare al americanilor. A fost uimit nu doar de modul de selectie al elevilor care urmau sa intre la liceu, cat si de implicarea parintilor in viata liceenilor.

„Sistemul american este o chestiune destul de vasta pe care eu nu o cunosc. In acea scoala unde am predat, m-a uimit in primul rand felul in care se facea selectia elevilor. Acestia intrau la acea scoala pe baza faptului ca locuiau in zone apropiate de liceu. Deci nu era nicun fel de alta selectie, or asta creeaza niste probleme uriase de la inceput. Toti elevii aveau un program de scoala foarte clar. In America, mai mult decat in Romania, elevul este mult mai apropiat de scoala. Au tot felul de activitati sportive de care ei sunt foarte atasati. Apartenenta fata de scoala mi s-a parut mult mai puternica decat in Romania, elevii nu prea chiulesc de la ore. Asta ar fi partea pozitiva a lor, sunt mult mai implicati… nu numai elevul, ci si familia. Meciurile de fotbal in America erau un eveniment pentru oras, apareau in ziar. Parintii elevilor erau implicati, se aflau intotdeauna printre spectatori”, a povestit pentru opiniatimisoarei.ro Tiberiu Barta.

Desi sistemul american este adesea laudat si dat exemplu peste tot in lume, romanul plecat in America sa descopere cum se preda in scolile din SUA spune ca Liceul Banatean din Timisoara nu e cu nimic mai prejos fata de prestigioasele unitati de invatamant de pe continentul american.

„Daca am compara o scoala de elita din America cu Colegiul Banatean probabil ca ne-am clasa pe la acelasi nivel. Implicarea in viata scolii e mult mai puternica in America, elevul simte ca apartine acelei scoli. In Romania, elevul face scoala si pleaca acasa. Acolo, nu. Era partea de cursuri, dupa care urmau evenimentele sportive, iar pentru elevul american cea mai mare pedeapsa era sa nu poata participa la antrenamentele echipei fiindca a luat o nota mica la testul pe care i l-ai dat. Aia era cea mai mare pedeapsa pe care i-o puteai da. Sa-i spui profesorului de sport ca nu poate participa la meci pentru ca nu si-a facut treaba. Era cel mai grav lucru care i se putea intampla”, ne-a spus Tiberiu Barta.

Matematica este o materie destul de dificila, iar elevii americani sunt destul de dinamici si cu greu reusesti sa le captezi atentia, insa profesorul de la Banatean a reusit sa-i atraga de partea lui pe elevi.

„In primul an, era greu sa le captez atentia. Ei aveau de multe ori impresia ca daca fac ceva, acel lucru trebuie notat. Stiu ca in primul an, elevii m-au intrebat daca trebuie sa-si ia notite, le-am spus ca da si ei m-au intrebat <<Ne notati?>> Le-am spus ca nu le pun note si ei mi-au zis ca nu noteaza. Orice chestie pe care elevul o face, se asteapta sa o notezi. Daca ii dai o tema de casa si nu i-o notezi, a doua oara nu o mai face”, povesteste amuzat dascalul.

Ce l-a impresionat pe profesorul de la Colegiul Banatean in America

Regulile bine stabilite, respectate cu strictete de elevi, supravegherea permanenta a acestora, dar si accentul pus pe protectie l-au impresionat pe Tiberiu Barta.

„Unul din lucrurile pe care se pune accent acolo este siguranta elevului, dusa la extrem. Elevul american nu are niciun fel de moment in care nu este supravegheat. Singurul loc unde merge singur este la baie. Chiar am apreciat asta. De asemenea, daca profesorului ii este rau si nu poate sa ajunga la liceu, acolo ora nu ramane libera. Va exista intotdeauna un suplinitor care va veni in locul tau pregatit cu fise de lucru. E cineva care e cu ei in clasa. Elevii vin cu acel autobuz pe care il vedem in filmele americane, care ii iau din fata casei. La orice oprire a autobuzului, masinile se opresc in ambele sensuri. Nu misca, nu trece nimeni. Au fost situatii cand ca sa-l lase pe un copil in fata casei, autobuzul a intors sa-l lase in siguranta pe partea care trebuia. Mi s-a parut putin socant”, povesteste dascalul de la Banatean.

Ordinea si disciplina sunt primele conditii pe care trebuie sa le respecti in America. De aceea, elevii trebuie sa se conformeze regulilor si sa le respecte intocmai. Nerespectarea lor, dezinteresul, dar si incalcarea lor duce la sanctiuni drastice sau chiar exmatriculare.

„In momentul in care intra in scoala, primul pas pe care elevul trebuia sa-l faca era sa mearga sa-si puna lucrurile in dulap. Si in salile de masa elevii sunt supravegheati. Americanii sunt foarte clari in ceea ce fac. De exemplu, in cantine, elevii merg cu tava, isi iau mancarea pe care o vor, apoi tavile trebuie depozitate intr-un loc pentru a putea fi spalate. Cand incepea scoala, in prima saptamana, pe masa ramaneau tavi pe care elevii nu le duceau, dupa care profesorii erau cu ochii pe ei: <<Du tava! Du tava!>>. Dupa ce profesorii stateau cu gura pe ei si ii atentionau, cam dupa doua saptamani nu mai ramanea nimic„, spune Tiberiu Barta.

In scolile din America, profesorii au voie sa impuna elevilor un numar de reguli nu foarte mare, insa daca acele reguli sunt respectate, profesorii pot veni si cu altele.

„Cand am ajuns acolo mi s-a spus: <<Daca pui o regula, sa te tii de ea! Daca nu crezi ca elevii o vor respecta, nu spune nimic!>>. De exemplu, in scoala unde am predat, elevii nu aveau voie sa poarte nimic pe cap. Cand veneau sa-si puna lucrurile in dulap, erau elevi care aveau frecvent caciula pe cap si in fiecare zi mergeai si il rugai sa o dea jos. De multe ori, nu ajungeai la elev ca il inghionteau colegii: <<Vezi ca vine!>>. Ii spuneai zilnic pe un ton politicos ce aveai de spus. In momentul in care elevul refuza sa faca ce i-am spus, eu fiind politicos, nu trebuia sa ma iau cu el de gat. Comunicam in scris la directiune ca elevul respectiv refuza sa faca respectivul lucru, iar problema revenea directiunii. Cand ajungea la directiune, era avertizat, i se spunea ca daca nu se conformeaza va fi pedepsit sau suspendat pe 3 zile, de exemplu. Erau masuri dure. Daca ii prindea cu droguri pe elevi in scoala sau daca ii prindea fumand ii pedepsea transferandu-i la o scoala speciala, scoala de corectie, unde aveau parte de un regim dur, militarizant. Putea fi transferat pe un semestru, pe un an, pe mai multi ani, in functie de ce faceau„, povesteste profesorul.

„Daca este sa compar Colegiul Banatean cu scoala la care am fost, din punct de vedere stiintific, liceul nostru este mult peste scoala aceea, care era cotata undeva intre 5-6, o scoala slaba”, mai completeaza Mr. Barta.

La finele celor 3 ani ai programului, profesorul timisorean s-a intors acasa, printre dragii lui elevi de la Colegiul Banatean, carora le impartaseste cu mare bucurie din invatamintele trase peste ocean, indemnandu-i sa fie deschisi la minte si iubitori de carte.

In ceea ce priveste planurile de viitor ale profesorului, deocamdata nu se gandeste sa plece, mai ales ca de trei ani, de cand are un baietel, viata i s-a schimbat.

„Tin foarte mult la ce se intampla aici in tara, la prieteni, la familie, la o parte care acolo imi lipseste. Nu pot sa spun ca niciodata nu voi pleca undeva, dar asta nu e in intentiile mele imediate. Evident ca daca nu o sa fac ceva in acest sens, americanii nu o sa vina la mine sa ma ia cu forta. Momentan nu intentionez. Cred ca a fost o experienta formidabila, din care am invatat multe. Pe unele incerc sa le aplic si in sistemul nostru. Cand am plecat, am luat totul ca pe o aventura. Mi-e groaza insa de un nou inceput, cred ca ar fi la fel de dificil. Dar, nu se stie niciodata…”, concluzioneaza profesorul de la Banatean.

Sursa foto: arhiva personala Tiberiu Barta