Opinii: 0
Înjurătura a ajuns să fie un mod de a fi al nostru. Nu ne mai interesează dacă ştim ce vrem să exprimăm, dacă există vreo logică în ceea ce spunem. Am ajuns atât de nesimţiţi, încât nu mai ne pasă că suntem înjuraţi ci preferăm să replicăm cu o invectică mult mai originală, mai frumoasă.
Pentru că vrem să schimbăm aceste lucruri, să trăim într-o societate bazată pe respect şi civilizaţie, noi cei de la cercul de jurnalism „Pepiniera mass-media” am iniţiat campania „Eu nu (mai) înjur!”. Lansarea acesteia va avea loc miercuri, 17 martie 2010, în sala festivă a Colegiului Naţional C.D. Loga.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Cristiana Tomescu – 16 ani
Am vorbit în articolul precedent despre cancerul la sân. Acum să vorbim si despre tratarea lui şi dacă poate apărea şi la noi, adolescentele. Din fericire, cancerul la sân este tratabil dacă este detectat de timpuriu. Tumorile localizate pot fi tratate, de obicei, cu succes înainte de răspândirea lui. În 9 din 10cazuri, femeia bolnavă va mai trăi încă cel puţin 5 ani. Factorii de protecţie împotriva acestei maladii sunt: alăptatul, exerciţiul fizic, dietă echilibrată.
citeste mai mult
Opinii: 0
În urma unor hotărari ale Inspectoratului Judeţean Timiş s-a propus desfiinţarea unei clase cu profilul real, matematică-informatică de la Colegiul Naţional “Constantin Diaconovici Loga”. Aşadar, Comitetul de părinţi, cadrele didactice şi elevii din colegiul mai sus menţionat au lansat o petiţie on-line, care a strâns până în momentul de faţă peste 2.000 de semnături, fiind o dovadă clară a faptului că această unitate de învăţământ reprezintă elita învăţământului timişorean, fiind totodată un simbol pentru ceea ce înseamnă educaţia în “oraşul de pe Bega”. Pentru a afla mai multe informaţii despre ceea ce se întâmplă în momentul de faţă în această şcoală am discutat cu reprezentantul oficial al colegiului – doamna Simona Stoia.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Vlad Ungar – 16 ani
Viitorul unei naţiuni a depins întotdeauna de tânăra generaţie, de modul în care aceştia sunt formaţi în scoala , nu poţi aştepta o evoluţie atâta timp cât sistemul educaţional nu este bine pus la punct, cât cei pe care ne place să-i numim “responsabili” nu dispun de pregătirea necesară. Inspectoratul Judeţean Şcolar Timiş, la conducerea căruia se află fostul director al Liceului Silvic din Timişoara - doamna Mariana Eftimie, îşi propune să facă anumite schimbări în învăţământul timişean.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Cristiana Tomescu – 16 ani
Cancerul fie că este neoplasm, tumoare malignă sau neoplazie este şi va fii cea mai înfricoşătoare boală a omenirii. El mi-a luat ce aveam mai scump pe lumea asta, mama mea, care avea cancer la sân. Încă nu-mi vine să cred că am pierdut-o. Poate dacă se trata din timp o aveam şi acum alături de mine. Ce mă întristează şi mai mult este faptul că acest cancer apare tot mai frecvent şi la vârste tot mai mici.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Octavia Drexler – 19 ani
Te trezeşti la 6. Îţi bei cafeaua, te speli şi pleci. În staţie, trei boschetari încearcă să îţi agaţe geanta. În autobuz, un moşuleţ te pipăie. În parcul prin care treci zilnic în drumul spre servici sau şcoală, fie te lipeşti de noroaie, fie te împiedici de butuci şi te-miri-ce aruncate în mijlocul potecii. Şi aşa începe o zi minunată!
citeste mai mult
Opinii: 3
de Bogdan Mărgineanu – 18 ani
De mai bine de un deceniu, universităţile din SUA şi Regatul Unit Al Marii Britanii se află în vârful aisbergului mondial, regăsindu-se an de an în top 100. Acest clasament, alcătuit anual de organizaţii de renume internaţional, mai include un număr mic de universităţi din alte ţări cum ar fi Germania, Franţa, Japonia, sau Elveţia. Pe cât de înalte sunt standardele acestor universităţi, pe atât de riguros şi competitiv este procesul de admitere.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Rudolf Rauth – 15 ani
Aşa cum Adam şi Eva au fost izgoniţi din Rai pentru că au gustat din fructul interzis, cu timpul aşa va fi şi omul izgonit din lumea muritorilor odată ce incepe sa se drogheze. Când spunem droguri ne gândim la un lucru interzis şi practic tot ce e interzis e bun, dar greşim amarnic, stupefiantele sunt substanţe nocive care devorează încet mintea şi trupul şi în doar jumătate de an un om care are 35 de ani arată ca un om de 50 datorită consumului de droguri.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Octavia Drexler – 19 ani
Şi iată că a trecut şi Sf. Valentin, iar februarie cel friguros se apropie de final. Şi se duc şi anunţurile publicitare roz bon-bon şi biletele de avion către Veneţia vor rămâne doar bucăţele de hârtie aruncate prin saci negri de gunoi (sau, în cel mai bun caz păstrate de vreo adolescentă romantică într-un carneţel parfumat). În curând şi paltonul şi căciula vor fi doar o amintire, iar zambilele ne vor desfăta năsucurile încă nedezgheţate. Doamne! O să vină în sfârşit primăvara după care tânjesc atâţia!
citeste mai mult
Opinii: 0
de Anca Dunăvete – 17 ani
Gândindu-mă la oameni de succes, primul nume care îmi vine în minte este Paulo Coelho. Acest scriitor brazilian contemporan are zeci de milioane de cărţi vândute, traduse în peste 50 de limbi şi publicate în 150 de ţări în întreaga lume. Înainte să-l citesc mi-am pus de nenumărate ori întrebări legate de figura lui.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Catherine Cândea – 17 ani
Iubirea.... ce cuvânt complicat şi cu un sens greu de pătruns! Chiar şi cele mai elevate expresii nu cred că pot reda exact ce înseamnă această febră a sufletului, nici un dicţionar nu ar putea da o definiţie acestui puternic sentiment. Şi asta pentru că felul în care doi oameni îşi apropie inimile nu poate fi exprimat în cuvinte. Vorbele sunt doar indicii ale unor stări şi nu pot cuprinde subtilitatea sufletului.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Cristina Moţ – 16 ani
Printre orele stresante de la locul unde stai aproximativ şase sau şapte ore pe zi, cândva se întâmplă un lucru îmbucurător, aş spune eu: vacanţa! Poţi să-i zici timp liber, concediu, oricum este o perioadă în care ar trebui să laşi lucrurile care te stresează la o parte şi să începi să-ţi trăieşti viaţa de huzur.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Anca Dunăvete – 17 ani
Uitându-mă de curând pe internet am descoperit cu stupoare câteva noi forme de aşa-zisă distracţie, aparent foarte folosite. Majoritatea tinerilor ştiu la ce folosesc messenger-ul, chat-ul, hi5-ul şi facebook-ul: la interacţionarea online cu prietenii noştri pe baza unui id şi, de ce nu, chiar la găsirea unor noi prieteni pe baza paginilor de internet personalizate de aceştia.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Octavia Drexler – 19 ani
Aş putea scrie la nesfârşit despre perioada aia. Despre o vreme în care totul era colorat, daca nu roz, atunci cel puţin în nuanţe pastelate. Despre un gust care mi-a rămas foarte bine impregnat în vârful nasului. Despre anii 90, anii primei mele copilării. Sunt câteva lucruri pe care generaţia mea le-a trăit altfel, ca un prim val de copii post-decembrişti.
citeste mai mult
Opinii: 2
de Vlad Ungar – 16 ani
Litere sau sentimente artificiale ? O întrebare cu multe variante de r ăspuns.Pânza pe care se reflectă lumini sau paginile presărate cu cuvinte? Nu prea ştiu ce să aleg. Până la urmă, atât cartea cât şi filmul ne fac sâ ne simţim “altfel”, ne oferă acea libertate de care avem atât de multă nevoie, sigur e o libertate a privirii, a imaginii, a trăirilor interioare, dar până la urmă o putem numi aşa - libertate.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Rauth Rudolf – 15 ani
Este cititul eficient în zilele noastre? Aceasta e întrebarea pe care mi-o pun câteodată gândindu-mă câte aş putea să învăţ din cărţi în loc să stau pe calculator. Cititul a fost o necesitate încă din cele mai vechi timpuri, fiind o metodă de comunicare între oameni care nu s-au întâlnit niciodată. Unii oameni, având dorinţa să lase ceva în urma lor au scris cărţi care au fost citite şi apreciate sau criticate în timpul şi după viaţa scriitorilor.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Adriana Urzică – 17 ani
Februarie... luna în care dragostea pluteşte chiar şi în cele mai întunecate locuri.Luna în care sufletele cele mai reci se încălzesc şi se deschid pentru ceilalţi. Una dintre cele mai frumoase perioade ale anului în care toţi ar trebui să fim mai buni şi să ne arătăm dragostea şi recunoştiinţa faţă de ceilalţi. Celebra zi de "Valentine's day" creează o adevărată isterie peste tot în lume.
citeste mai mult
Opinii: 1
de Octavia Drexler – 19 ani
Dacă ar fi să ne aliniem la tot ceea ce Globalizarea înseamnă, atunci am putea spune cu mâna pe inimă că suntem în luna iubirii: faimosul şi comercialul 14 februarie şi micuţul, recent re-descoperitul şi tradiţionalul Dragobete. Aşa că nu ar trebui să ne mire dacă vom întâlni inimioare agăţate prin centre comerciale, flori ambalate mai pompos ca de obicei (şi prin urmare mai scumpe) şi ciocolată cu forme de îngeraşi, săgeţi ce străpung suflete şi alte nimicuri care de care mai colorate, mai sclipicioase şi mai sugestive.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Diana Mailat – 15 ani
Ţi s-a întâmplat vreodată, copil fiind, când te-ai întors de-afară de la joacă, să faci “minunata” surpriză părinţilor de a auzi noile cuvinte neadecvate învăţate de tine? Cât timp s-au chinuit să îţi explice într-o manieră potrivită vârstei tale că acele cuvinte nu ar trebui să fie folosite în comunicare? Dacă ai crezut că a fost un simplu coşmar, te-ai înşelat.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Octavia Drexler – 19 ani
Love, Amour, Amore, Lyubov, Liebe, Rakastaa… Spune-i cum vrei. E tot Iubire. Oriunde te-ai duce, în orice ţară, în orice secol şi sub orice formă, o vei întâlni şi o vei cunoaşte, dacă nu pe propria piele, atunci măcar din cărţi. De la Dostoievski la Austen, de la Iasunari Kawabata la al nostru Rebreanu, toţi au (de)scris-o. De la Bheetoven la Beatlesi şi de la Ceakovski la Cohen, toţi au cântat-o. De la vechii greci la Gustav Klimt, toţi au încercat să îi dea o formă şi să o coloreze. E sentimentul care, de la Adam şi Eva încoace, face lumea să meargă mai departe (la propriu).
citeste mai mult
Opinii: 0
de Octavia Drexler – 19 ani
Am 19 ani, sunt tânără şi am o viaţă întreagă înainte. Marele meu regret este că m-am născut într-o ţară în care nu ştiu cum să cresc, cum să mă formez ca om cât mai integru. Vreau să fiu una dintre acele persoane cu o coloană vertebrală solidă, căreia nu îi este frică să vorbească, să strige dacă e nevoie, despre problemele categoriei sociale din care face parte. Vreau să pot spune lucrurilor pe nume şi, da, mai vreau să am şi o bază argumentativă care să fie greu dărâmabilă.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Catherine Cândea – 17 ani
Dincolo de cer, mai departe de nori şi chiar mai departe de stele, există acolo o prezenţă atât de puternică,o forţă ce învăluie universul. Deşi nevăzută, îşi face mereu simţită apariţia în sufletele acestor mici creaturi efemere numite oameni. Pentru unii se numeşte Dumnezeu, pentru alţii Allah, iar unii au găsit alte modalităţi de a numi această atotcuprinzătoare energie. Înseamnă mai mult decât simple cuvinte, reuşeşte să rupă lanţurile de fier cu care este strâns omul de problemele ce îl apasă în viaţa de zi cu zi.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Vlad Ungar – 16 ani
Luni, 25 ianuarie, a avut loc la Casa Adam Müller Guttenbrunn, întâlnirea tinerilor, întregul eveniment fiind organizat de Consiliul Local al Tinerilor, o dată cu lansarea proiectului “Instigăm la participare”. În cadrul acestei întâlniri urmau să fie discutate problemele tinerilor în ceea ce priveşte oraşul, dorindu-se ca aceştia să fie puşi faţă în faţă cu primarul, viceprimarii şi 8 consilieri.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Bogdan Mărgineanu – 18 ani
Încă din primii ani de după revoluţia din 1989, o mare parte din elita intelectuală a ţării, proaspăt absolvenţi de liceu, sau profesori universitari de renume, şi-au îndreptat paşii spre ţări mai dezvoltate şi mai stabile din punct de vedere economic şi politic, unde au considerat că vor găsi mediul propice pentru dezvoltarea lor ulterioară, atât la nivel intelectual, dar şi financiar. Astfel, a avut loc un exod intelectual spre ţări precum Germania, Franţa, Anglia, sau America, cea din urmă fiind în topul preferinţelor acestora, majoritatea fiind atraşi de şansa de a trăi visul american.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Cristiana Tomescu – 16 ani
Stop! Opreşte-te puţin. Uită-te la ceas... 10 secunde! În acest timp, undeva în lume, cineva A MURIT pentru că fumează. O singură ţigară scurtează viaţa cu 7 minute. Un pachet pe zi cu aproximativ 36 zile/an.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Catherine Cândea – 17 ani şi Anca Dunăvete – 17 ani
Emilia Ciovor este elevă în clasa a XII-a la Colegiul Naţional C.D. Loga. Pe lângă faptul că este preşedinta Consiliului de Elevi a liceului, a reuşit să obţină şi funcţia de primar al tinerilor din Timişoara.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Vlad Ungar – 16 ani
Nu ştiu prea bine ce îţi place ţie să citeşti , dar ştiu foarte bine despre ceea ce îmi place mie să scriu. Cred că în momentul de faţă în România există o problemă în acest sens. Sigur că nu este una din marile noastre probleme, dar ne lovim de ea în fiecare zi şi ne afectează viaţa în mod direct : presa scrisă. De ce ? Pentru că ne influenţează atitudinile şi modul de gândire în general.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Anca Dunăvete – 17 ani
E adorabil, jucăuş, pufos şi îţi vine să-l iei acasă! Ţi-ai pus toate întrebările de cum l-ai văzut în vitrină: Ţi-l permiţi? Eşti conştient că-l vei avea alături ani buni? E rasa potrivită? Sau poate că nu, poate că doar l-ai cumpărat pentru că nu te-ai mai putut abţine. Totuşi, mai există o întrebare, una pe care cu siguranţă nu ţi-ai pus-o: Tu ştii de unde provine câinele tău?
citeste mai mult
Opinii: 0
de Anca Dunăvete – 17 ani
Puţini bloggeri sunt cei care îşi semnează postările cu numele întreg, iar aceia sunt mai mereu puşi pe autopromovare. Dar ce se întâmplă cu ceilalţi? Cu ce gând pornesc atunci când încep să scrie un blog? Întrebându-i, descoperim aceleaşi răspunsuri, care deviază, la rândul lor, dintr-o aceeaşi idee comună - ei simt nevoia să se exprime, iar blogul a înlocuit jurnalul.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Octavia Drexler – 19 ani
Trec în fiecare zi pe lângă el, de cel puţin două ori: dimineaţa şi după-amiaza. De fiecare dată mă loveşte o imagine jalnică a unui loc lăsat în pur şi simplu în paragină, tablou completat de operele de artă mai mult sau mai puţin inspirate (asta depinde de gustul fiecăruia) aşezate în faţa lui, ruginite şi ele, parcă strigând după un ajutor ce pare că nu mai vine. Este expresia interesului pe care oamenii şi-l dau pentru un loc care până acum câţiva ani aduna la un loc fericire, zâmbete şi energie.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Cristiana Tomescu – 16 ani
Să ne închipuim revista „Popcorn”, revista pentru tineret. Aceasta, bineînţeles, conţine două pagini de can-can-uri din lumea muzicii, a filmului şi nu numai. Evident că oferă şi trei topuri, precum şi nelipsita pagină psihologică în care trei adolescente frustrate trimit o dată la două săptămâni, încă de la prima ediţie, aceleaşi trei scrisori: „Sunt grasă”, „Am sânii prea mici” şi „M-a părăsit pentru că am refuzat să facem dragoste”.
citeste mai mult
Opinii: 1
de Gabriel Tomescu
Sunt multe lucruri pe care nu le învăţăm la şcoală, dar trebuie să le deprindem din mers, ca să navigăm pe meandrele râului vieţii. “Cum să ne descurcăm ca să fim fericiţi” nu este o lecţie într-un manual. Deştepţii învaţă pe pielea altora, proştii pe pielea lor şi idioţii nu învaţă niciodată. Totul se învârte în jurul banilor.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Cristina Moţ – 16 ani
Întâlnită în saluturile de zi cu zi, sănătatea o urăm celui de lângă noi, iar când facem asta eu cred că ştim ce facem. Atunci când eşti sănătos duci o viaţă normală, iar atunci când nu o ai eşti în declin. Importantă pentru starea noastră materială, cât şi psihică, ne este indispensabilă, de aceea într-o ţară este nevoie de oameni care să se ocupe serios de acest sector.
citeste mai mult
Opinii: 4
de Adina Fometescu – 16 ani
Trăim într-o ţară în care speranţa moare târziu, sau poate niciodată. Credem sau simţim nevoia să credem într-o schimbare, însă realitatea ne demonstrează că această schimbare ne afundă tot mai mult în mocirlă.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Catherine Cândea – 17 ani
Trăim într-o societate agitată, care se află într-o continuă, efervescentă schimbare. Suntem supuşi stresului la şcoală/serviciu, avem parte de altercaţii în trafic şi se întâmplă să apară conflicte şi în sânul familiei. În toate aceste situaţii întâlnim tot felul de jigniri, care mai de care mai colorate, înjurături menite să te trimită unde nici nu te aştepţi şi ameninţări agresive.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Cristiana Tomescu - 16 ani
În multe discuţii ca între fete, fie cu prietenele mele, fie cu colegele, am aflat că multora le este frică să meargă la un consult ginecologic. Încercând să aflu motivul, am auzit o sumedenie de variante, chiar şi de la cele care nu mai sunt virgine.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Bogdan Mărgineanu – 18 ani
Anul pe care l-am petrecut în SUA mi-a oferit nu numai oportunitatea de a învăţa alături de americani dar şi şansa de a mă distra împreună cu adolescenţii americani. Realitatea nu e cu mult diferită de cea prezentată în filmele americane.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Adriana Urzică – 17 ani
Sunt mândră şi mă consider norocoasă că aparţin Timişoarei, un oraş frumos, cu toate părţile lui bune şi rele. Pe lângă muzee, teatre şi grădina zoologică, în Timişoara avem multe parcuri.Unul mai frumos decât altul, cu o atmosferă în care ne putem regăsi cu adevărat inspiraţia şi ne putem relaxa.Unul din aceste parcuri este Parcul Botanic, situat în apropiere de centrul oraşului.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Anca Dunavete – 17 ani
"Din reflex, Jeff întinse mâna spre ceasul cu calculator Casio, apoi râse dându-şi seama că vor mai trece mulţi ani până să existe aşa ceva. Luă un şerveţel de la bar şi mâzgăli pe el nişte cifre cu pixul. Câştigase aproape şaptesprezece mii de dolari. Mai important, cursa se încheiase aşa cum îşi amintea el. Avea optsprezece ani şi ştia toate lucrurile importante care urmau să se întâmple în lume în următorii douăzeci de ani".
citeste mai mult
Opinii: 0
de Vlad Ungar – 16 ani
Se spune că micul dejun este cea mai importantă masă în decursul unei zile.Indiferent dacă plouă său ninge, dacă e soare sau nu, pe străzile New York-ului o vei întâlni – cititorule- pe frumoasa Holly Golightly.
E mereu aceeaşi şi totuşi de fiecare dată altă, un zâmbet frumos şi multă eleganţă, acestea sunt principalele trăsături ale personajului lui Truman Capote din romanul Mic dejun la Tiffany.
citeste mai mult
Opinii: 3
de Anca Dunavete – 17 ani
Cum se face că oamenii îşi caută fericirea în lucruri şi obiceiuri care le creează dependenţă, apoi se plâng că sunt prizonierii propriilor fortăreţe? Da, e paradoxal, dar cu toţii ne regăsim în acest portret, şi nu mă refer numai la substanţe. Există şi alte feluri de dependenţe: de cineva anume, de iubire, de atenţie, de recunoaştere, de locuri familiare, fără de care oamenii par a se simţi cu totul pierduţi în lumea înconjurătoare, ca şi cum nu ar exista noi şanse la tot pasul.
citeste mai mult
Opinii: 2
de Rudolf Rauth - 15 ani
Douăzeci de ani. Atât a trecut de la revoluţie. Oare cât de mult ne-am schimbat? Analizând ce îmi spun părinţii mei despre cum era atunci, se pare că acum e mai rău decât era atunci. Caracterul românilor mai mult ca sigur s-a schimbat, dar nu în bine, ci în rău. Din ce am auzit suntem mai nepăsători, mai inconştienţi şi mai ipocriţi decât atunci. Chiar şi aspectele minore indică faptul că am preluat din capitalism în primul rând lucrurile rele.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Gabriel Tomescu
Pe vremea lui Ceauşescu, decembrie era denumită „ luna cadourilor ”. Nu existau prea multe explicaţii de ce, cert este că denumirea avea legătură cu Sărbătorile de iarnă şi cu Moş Gerilă. Dacă Moş Gerilă exista ca să nu existe Moş Crăciun, nu aveam nici o sărbătoare comunistă de iarnă care să înlocuiască Sfânta Sărbătoare a Naşterii Mântuitorului. Poate 30 decembrie sau 7 ianuarie, ziua academicienei. Cadoul cel mai important a venit în ultima iarnă proletară.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Andra Costea – 22 ani
Blogul este un instrument din ce în ce mai folosit de către utilizatorii Internetului. În esență, blogul este un site pe care utilizatorul poate scrie orice dorește: lucruri privind viața sa, păreri despre probleme cotidiene, idei de orice fel. Singurul aspect de care trebuie să țină cont bloggerul (proprietarul blogului) este acela că orice persoană care utilizează Internetul poate să citeacă și să comenteze ceea ce el scrie.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Profu’ de viaţă
Fiindcă tocmai m-am întors dintr-o călătorie la Paris, am simţit nevoia să aştern câteva rânduri despre nevoia noastră de civilizaţie. Printre marile câştiguri ale Revoluţiei căreia tocmai îi aprindem a douăzecea lumânare se numără libertatea de a călători. La aceasta se adaugă posibilitatea de a comunica cu cei din străinătate şi de a accesa informaţii de peste tot. Una din marile probleme ale cetăţenilor acestei ţări este cum gestionează ceea ce s-a cucerit prin jertfa eroilor represiunii comuniste din decembrie '89.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Vlad Ungar – 16 ani
Cam în fiecare an în jurul datei de 20 decembrie, posturile locale şi naţionale de televizune ţin să ne amintească că în urmă cu X ani pe străzile din Timişoara, s-au strâns oameni declanşându-se astfel ceea ce noi numim astăzi “Revoluţia din ‘89”. E ciudat că doar într-o anumită perioadă a anului conştientizăm faptul că trăim în libertate, că ne putem exprima ideile, sentimentele, dorinţele “altfel “ decât se întâmplă atunci, putem vorbii într-un mod liber, lipsit de cenzură despre ceea ce ne place şi ceea ce nu place în ţara în care trăim, totodată avem prilejul de a critica sistemul poitic actual.
citeste mai mult
Opinii: 0
de Cristina Moţ – 16 ani şi Catherine Cândea – 17 ani
Ridicându-se de la pământ pe o colină, Biserica Martirilor încearcă parcă să fie mai aproape de cer. Această construcţie este închinată eroilor care au murit în zilele de cumpănă ale românilor, în acele zile când s-a scris istorie cu sângele celor care au luptat pentru libertatea ţării. Deşi este o clădire impunătoare şi spaţioasă, Biserica se află încă în construcţie.
citeste mai mult
Opinii: 0
Interviu Tiberiu Bejenar - profesor de istorie la Colegiul Naţional ”C. D. Loga”
de Cristina Moţ – 16 ani şi Cristiana Tomescu – 16 ani
Într-o perioadă în care amintirile legate de revoluţie, al cărei fir epic ne este iar povestit, ne surprind cu alte fapte mai mult sau mai puţin bune, ne-am propus să întrebăm un profesor de istorie despre acest subiect. Este un episod ce îi caracterizează pe mulţi oameni care au trăit cu sufletul la gură acele clipe şi ni se împărtăşesc sentimente şi idealuri ce pe atunci păreau vise.
citeste mai mult
Opinii: 2
de Bogdan Mărgineanu – 18 ani
De mici copii, am fost confruntaţi cu un trecut comunist, şi în special cu impactul de lungă durată pe care acesta l-a produs atât asupra României, cât şi asupra poporului român. Nu se poate să nu fi auzit de la părinţi sau de la bunici replici de genul: “Mai bine era pe vremea lui Ceauşescu”, “Cât ne-am mai chinuit noi în timpul comunismului”, “Tu nu ai prins vremurile alea grele”.
citeste mai mult
Abonare la RSS