Decembrie, după 20 de ani (IV)

  Opinii: 0

„Dar nu-i totuna leu să mori/ Ori câine-nlănţuit” erau cuvintele lui  Decebal către popor prin măiestria marelui poet George Coşbuc. Multe lucruri s-au schimbat de atunci, alţi domnitori, alţi conducători şi un regim care a secat România de puteri, dar un lucru a rămas neschimbat: dorinţa românului pentru libertate. Cei care nu au acceptat, în decembrie ’89, să îşi continue viaţa înlănţuiţi, au luptat pentru acest crez, prin puterea vocii, şi au strigat: „Români veniţi cu noi!”, „Jos Ceauşescu!”, „Libertate”. Au trecut 20 de ani de atunci, mă întreb „Sacrificiul a fost în zadar?” şi vă întreb „Aţi scăpat de lanţuri?”
citeste mai mult

Decembrie, după 20 de ani (II)

Autor: Aurora Margeanu (aurora.margeanu@opiniatimisoarei.ro) Opinii: 0

Vremea s-a scurs, pe negândite şi de la acel decembrie 1989 au trecut 20 de ani. 20 de ani, în care am fost confiscaţi de tot felul de "lupte" cotidiene pentru devenire sau existenţă. Poate, mulţi dintre cei care am trăit acea "perioadă de graţie", acel timp încărcat de dramatism ni-l  chemăm, tot mai rar  în amintire. Pentru cei care sa-u născut după, Decembrie  89 a devenit o simplă lecţie într-un manual sau, nici măcar atât. Tocmai din această cauză, dorim să rememorăm acel timp cu cei de atunci, cu partcipanţii direcţi, oameni care, în zilele acelea, la Timişoara, au făcut istorie. În acest număr puteţi citi în pagina numărul 6, mărturiile a doi dintre participanţii la evenimentele de atunci.
citeste mai mult

Teroriștii (IV) În stare de orice mârșăvie, pentru a fi avansați generali

  Opinii: 0

Am ajuns cu transportorul blindat în faţa Catedralei. Comanda diviziei, folosind indicativul „Tunetul şi Fulgerul”, (parolă rămasă în vigoare) ne ordonă, prin staţia radio, să ne deplasăm urgent în Piaţa Operei, fiindcă acolo se duc lupte cu un grup de terorişti. Fiind aproape, în câteva clipe suntem la locul cu pricina.

Aici, mitralierele blindatelor şi soldaţii executau foc concentrat asupra unui balcon al clădirii „Palatul Victoria“. Reflectoarele iluminează, la un moment dat, un maieu legat de baioneta unui pistol mitralieră care se legăna în balconul vizat. S-a înţeles că este cineva care vrea să se predea. Prin megafoane se ordonă încetarea focului. Militarii care acţionau pe jos s-au conformat, dar nu şi blindatele. Se fac apeluri prin staţiile radio şi, în sfârşit, se aşterne liniştea… Acum se disting clar cuvintele rostite de un ofiţer prin megafon: „Predaţi-vă! Ieşiţi cu mâinile ridicate! Predaţi-vă!”

Azi, Generalul Eugen Gheorghioiu

  Opinii: 0

Pe timpul evenimentelor din Decembrie 1989 avea gradul de căpitan şi era încadrat la Regimentul 32 Mircea din Timişoara, pe funcţia de ofiţer 2 la şeful de stat major, „anexa D”. Era subordonatul colonelului Ştefan Ştefan, ofiţer despre care v-am vorbit în numărul trecut...
citeste mai mult

Alarma de luptă „Radu cel Frumos” (VI)

  Opinii: 0

S-a vehiculat şi zvonul că a existat pericolul iminent de a fi atacaţi de Ungaria. În această situaţie, ordinul de luptă trebuia să cuprindă datele despre trupele ungare şi aliniamentele de acoperire a graniţei cu Ungaria. Cum s-a procedat? S-au adus în Timişoara trupe de la Arad şi Ineu, deci, dinspre graniţă, în loc să se procedeze invers, ceea ce dovedeşte inexistenţa pericolului de atac armat extern şi, ca atare, nu se justifica instituirea alarmei de luptă.
citeste mai mult

Alarma de luptă „Radu Cel Frumos” (IV)

  Opinii: 0

Este trist să asistăm cum, în mod ostentativ, un ministru civil acoperă ilegalităţile săvârşite de armată pe timpul dictaturii. După cum am demonstrat anterior, în perioada 17-20 decembrie ’89, în Timişoara, nu s-a decretat instituirea stării de necesitate.
Urmând cronologia evenimentelor, îi amintim domnului Victor Babiuc faptul că şi în data de 21 decembrie ’89 intervenţia armatei în Bucureşti şi în celelalte localităţi din ţară a fost, de asemenea, ilegală, întrucât starea de necesitate fusese instituită, în seara zilei de 20, exclusiv pentru judeţul Timiş.
citeste mai mult

Alarma de luptă „Radu Cel Frumos” (II)

Autor: Oana Adamescu (oana.adamescu@opiniatimisoarei.ro) Opinii: 0

2. “Jur să respect legile ţării, să execut întocmai ordinele Comandantului suprem, cerinţele regulamentelor militare şi ordinele comandanţilor şi şefilor mei, atât în timp de pace cât şi în timp de război”.
Drama Timişoarei are la origine atât ordinele date de generalul Milea, înainte de întâlnirea cu Ceauşescu, cât şi hotărârile politice luate în celebra şedinţă a Comitetului Po-litic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, din 17 decembrie 1989, orele 16.30.
citeste mai mult

Azi, moartea generalului Vasile Milea

  Opinii: 0

Eu nu cred că ministrul Milea s-a sinucis. Presupun că a fost o crimă foarte bine plănuită…
Câţiva generali, cu funcţii în conducerea superioară a armatei, au recurs la suprimarea ministrului pentru a se proteja. Neputincioşi şi martori la căderea inevitabilă a dictaturii comuniste, genera-lii erau speriaţi că vor trebui să plătească pentru victimele produse în rândul populaţiei civile, ca urmare a ordinelor ilegale transmise sau date direct de ei. Situaţia era la limita disperării. Trebuia rezolvată urgent. Crima s-a dovedit a fi soluţia ideală.
citeste mai mult

Generalul Vasile Milea, fost ministru al apărării

  Opinii: 1

Tot mai mult se vehiculează ideea că în şedinţa Comitetului Politic Executiv al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, care a avut loc la 17 decembrie 1989, ora 16.30, generalul Milea ar fi afirmat „că nu a găsit în nici un regulament vreun paragraf care să specifice folosirea armatei împotriva propriului popor”.
citeste mai mult