Las Begas: Samba si, trabajo no

  Opinii: 0

Circul de stat Bucureşti, secţia politicieni europarlamentari, îşi trimite săptămâna aceasta reprezentanţii în Marea Adunare Europeană, încă o sală mare cu multe scaune în care să sforăi liniştit cu gândul la patrie. La patria Elveţia şi la conturile din dânsa. Nu despre asta doream să vă vorbesc.
Sindicaliştii profesori sau profesorii sindicalişti, cum vreţi s-o luaţi, fac marcaj strâns la politicienii din studiourile televiziunilor. Convinşi de fata de la minister să nu întoarcă cataloagele împotriva elevilor taman în mijlocul examenelor, sindicaliştii protestează din nou pe la toate emisiunile, ameninţând cu noi boicotări. Ce ar mai putea boicota? Vor blocarea desfăşurării regulamentare a vacanţei, oprirea producţiei de cretă şi bureţi? Apropo, ce se mai aude despre şcoala românească? Tot 12 clase are? Începe dimineaţa şi se termină vara? Da, şi bufetul mai funcţionează?
De fapt despre asta doream să vorbesc: criza devine încet-încet cel mai prolific angajat din România, făcând câte 2-3 schimburi pe zi, până se termină cozile la lichidări de firme. Bagă chiar şi ore suplimentare, după cum se poate observa şi în ograda, sau bazinul (că e mai acvatic) celor care trebuie să cureţe Bega cea lină şi frumos curgătoare. Povesteam pe aici acum ceva vreme cu câtă seriozitate se scoteau frigiderele şi cauciucurile depozitate de micii vienezi în apele cristaline ale Begăi. Băieţii de pe utilajele mari şi galbene care curăţau canalul şi-aşa nu primeau nici un ban, ei rămânând la maneta utilajelor din speranţa logică de a găsi vreo comoară prin noroiul sau printre pistoalele şi caroseriile de Dacia 1300 scoase la suprafaţă. Comoară care s-a lăsat aşteptată, a venit criza, familie mare, remuneraţie după buget...
Acum vin şi eu şi fac o propunere, pentru care autorităţile mici vieneze nu trebuie să plătească nimic. Vorba aia, ei de 1000 de ani prin Timişoara, eu de peste 20, ne cunoaştem destul de bine. Bun, vorba lungă sărăcia economiei... Aşadar: pentru a mai avea vreo speranţă să apară bani pentru curăţirea canalului Bega, autorităţile mici vieneze trebuie să renunţe la detergentul obişnuit şi să joace tare la vârf. La vârful ţării. Să propună deschiderea şantierului la a doua autostradă din zonă (prima era Timişoara-Marte, cu începerea construcţiei în viitoarea campanie electorală), şi anume autostrada Timişoara-Parcul de veveriţe Buziaş, care să treacă pe sub Bega. Tata lui Ebă, sau preşedintele ţării - cum îl ştiu unii, se va simţi obligat să verifice cum decurg lucrările la autostrada gogonată, se va prezenta la malul locului şi acolo va trebui să declare că Bega merită un viitor mai bun, că el se va ocupa personal de asta etc.
Până la iarnă terminăm lucrările, ruta de croazieră Timişoara Est - lebede părăsite - Timişoara Vest fiind numai bună de închis definitiv cam prin ajunul Crăciunului.
Hai asfaltare!
Traian Bugescu