Trăim în curat Caragiale

  Opinii: 0

În timpul ultimei mele expediţii pe jos către Polul Nord am avut şansa să particip la o întâlnire unilaterală cu Moş Crăciun, încă neurmărit penal prin România, deşi micile creaturi politice de prin the land of choice l-ar vrea redus la tăcere. Că aşa e în politică, şi-n tenis, şi-n criza economică. Hai, bună ziua, dragi consumatori, bine v-am regăsit în realitate.
Aţi crezut poanta cu Polul Nord? De unde ştiţi că nu am fost la Polul Sud? Sau la Polul Est? Ce-ar fi să mă votaţi? Vă vreau binele. Adică să vi-l iau, să-l duc acasă. Votaţi!
Chiar şi în cazul în care eraţi plecaţi într-un turneu de susţinere a turismului românesc prin vizitarea celebrelor mânăstiri bucovinene de pe plajele bulgăreşti, ar trebui să ştiţi că măcar teoretic ar trebui să fim scufundaţi până la brâu în criza mondială. Ultima dată când ne-am uitat pe hartă, România land of choice aparţinea planetei, deci, oricât de speciali şi cu moţ în frunte ne-am crede, nu am avea motive de relaxare, iar cei care citesc aceste rânduri la coadă la şomaj ştiu despre ce vorbesc. Cu ce se ocupă, între timp, conducătorii patriei, conducători care, din păcate, vor fi şi ei consideraţi contemporani cu Michael Jackson?
Circ. Trebuie, de exemplu, să voteze dacă colegul lor X poate fi trimis în judecată. Dar trebuie votat înainte modul în care se va vota. Şi pe urmă să se facă o comisie de analiză a votului. Care trebuie aprobată prin vot. Adică: vot pentru existenţa unei comisii care să voteze cum să se voteze în cazul lui X. Atunci X zice ceva. Nu contează ce, repede fuga la televiziuni, unde fiecare politician din land of choice faultează de cartonaş galben limba română şi se rupe-n figuri de stil care gravitează în jurul lozincilor de genul „vrem moralitate şi onestitate, cinste şi corectidune, că aşa suntem noi”.
Unii nici nu cred că pleacă acasă de la televiziuni. Că la lucru chiar nu-i bănuieşte nimeni că mai merg. Dorm în culise, pe reflectoare, nu ştiu, eu doar îi văd tot timpul, cu părerile la ei, pe orice temă. Fac faţă până şi la „Bucătăria pentru toţi” şi la „Cum să creştem bebeluşul”. Toţi vor o luptă pe proiecte şi merg până în pânzele albe pentru convingerile lor. Nu pe autostrăzi sau drumuri asfaltate, nu există, ci la televizor, pe nervii şi răbdarea consumatorilor plătititori de TVA, care încă aşteaptă să mai vadă pe ce chibrite sau gumă de mestecat mai sparge nişte sute de mii de euro vreun ministru care începe cu R şi rimează cu Piţi, ăla de la naţionala de fotbal. Trăim în Caragiale, să n-am parte de Joiţica dacă vă mint.
Hai asfaltare!