Hai la vot şi la chef!

Autor: Timisoreanu' Opinii: 1

Atât de mult am aşteptat momentul în care să nu mergem la vot, încât, atunci când s-a înfăptuit marea izbândă, nu am mai ştiut cum să ne bucurăm că ne-a ieşit. Bună ziua, dragi plătitori de TVA, bine v-am regăsit în realitate.
În caz că aţi fost criogenaţi în ultimii 550 de ani şi nu aţi mai prins până acum nici o altă duminică electorală, în afară de cea de la alegerile pur democratice care l-au înscăunat pe Alexandru Lăpuşneanu, vă asigur că nu s-a schimbat nimic.
Nu e cazul să generalizăm, deşi ar fi, dar micile alegeri la care au participat micii vienezi s-au înscris perfect în modelul naţional.
Se începe tot dimineaţa, de la şapte, şapte şi ceva, depinde. Depinde dacă la vreo secţie din vârf de stradă se blochează o uşă. Pentru că atunci trebuie chemate forţele de intervenţie, poliţia, armata, televiziunile. Cum să fie blocată uşa când la 7 şi 1 minut fix vine valul de votanţi? Nu se face!
Până la ora 10 auzi cel puţin de un milion de ori expresii care se învârt în jurul ideii că „pensionarii au spiritul civic cel mai dezvoltat”. Tot pe atunci vin şi primele estimări ale absenţei, procentul prezenţei nedepăşind niciodată pragul oniric de 1%. Poate e lumea la biserică. Sau la loto. Credinţă şi păcate cu gândul la milioanele din premiu, asta-i combinaţia.
Până la 13 se sparge şi mitul credinţei excesive. Alegătorii nu erau la biserică, erau fix la grătare. De aici textul devine complicat, micii vienezi pot fi confundaţi uşor cu micii de pe grătare. Atenţie la neatenţie!
Între timp, cei care găsesc drumul spre agenţiile de votare (sau alea sunt la loto? Astea-s secţii?) doresc să-şi lase amprenta în caietul de amintiri. Unii încearcă să subtilizeze ştampilele (numai bune de pus lângă peştele de sticlă de pe televizor), alţii vor să voteze de mai multe ori (o dată pentru fiecare dintre personalităţile multiple care convieţuiesc în ei), iar cei mai mulţi sau puţini încearcă să nimerească dreptunghiurile. Alegerea dintre trandafiri, săgeţi şi numere de înmatriculare se face ori pe baza credinţelor proprii ori pe bază de dictare, dar mai bine să ne oprim aici.
Procentele cresc vertiginos, până la ora 20,50 atingând un nivel simpatic de 5%. În tot acest timp, micii micilor vienezi sfârâiau în liniştea muzicii date la maxim la casetofonul de la maşină. Un purtător de cuvânt şi burtă dezvelită a micilor vienezi petrecăreţi la malul apei declară pentru o televiziune ratăcită prin fum de grătare: „Cu siguranţă voi merge să-mi exercit dreptul de vot, mai pe seară”. Cu siguranţă s-a dus şi şi-a exercitat dreptul de a cere încă o bere, şi încă o bere, şi nişte scuze de la nevasta care şi-a luat o ştampilă pe spate că nu a venit mai repede cu berea aia.
Între 20.58 şi 21.00, adică în 120 de secunde mari şi late, milioane de votanţi au dat în stânga şi în dreapta şi în independenţa închipuită de nu s-au mai putut opri. 28% scor final. E loc şi de mai puţin...
Hai asfaltare!
Traian Bugescu