Taxe, Ianke şi Cadâr

  Opinii: 1

Când citiţi numărul ăsta din ziarul pe care tocmai îl citiţi, adică, sper eu, fix pe 14 mai, deşi e bine şi dacă e vineri sau sâmbătă, însă nu mai târziu de săptămâna viitoare, că mai apare un număr şi atunci autorităţile mici vieneze au lansat deja la apă nişte idei periculos de jucăuşe despre nişte noi taxe făcute cadou cetăţeanului mic vienez. Bună ziua dragi consumatori, bine v-am regăsit în irealitate.
Dacă tot suntem contemporani cu impozitul forfetar, care e, nu-i aşa, o taxă de participare la minunatul sistem economic al patriei, noua taxă se potriveşte perfect cu peisajul trist al goanei după nişte bani. Nişte băieţi rămaşi fără bani pentru cafea încearcă să găsească acei bani.  
Taxa de timişorean este, stop cronometrul!, da! aţi ghicit!, o altă taxă de participare la oraş. Ca un bilet la tabără. Sau nu. Ideea din spatele ideii este că fiecare mic vienez trebuie să plătească contravaloarea a 4 bilete la meci la Poli (hai cu matematica, 4 x 10 lei la peluză că susţinem echipa, nu-i aşa?, = 40 de lei) pe an, pentru a reabilita casele istorice, deci casele altor mici vienezi.
Interesant spre curat interesant, coane Fănică, mă-nţelegi?
Nu cred că se vor opri aici ideile mici vieneze ale autorităţilor. De aceea, alte noi taxe nu vor întârzia să apară. Cei din casele istorice trebuie să şi mănânce ceva, dacă nu vreo cină istorică, măcar câte un prânz istoric pe zi. Cu frişcă! Pe urmă vor trebui să se culce, dar nu oriunde, ci în nişte paturi istorice Ludovic al XXIV-lea. Pe urmă, vor trebui să se trezească, şi în istorie, cel puţin în aia de a 7-a, scrie clar că trezirea o dau tipii ăia cu trompete îmbrăcaţi haios, sigur aţi văzut în desene animate. Credeţi că ăia vor veni să-i trezească gratis pe micii vienezi istorici? Fals, desigur.
Deci, dragi consumatori, eu zic să puneţi nişte bani deoparte, umpleţi porcii-puşculiţă şi prindeţi un loc la coadă la casierie.
Eu unul stau liniştit, casa mea fiind la rândul ei una mai mult decât istorică. De la celebra victorie împotriva gândacilor de bucătărie în 2001 d. Hr., la istoricile inundaţii din baie soldate cu pagube semnificative, încă nu a venit nici o autoritate să mă despăgubească şi să facă o baie de mulţime în jurul băii mele. Ar mai fi istoricul eveniment misterios prin care un ursuleţ de pluş din recolta 1997 de ursuleţi de pluş postdecembrişti a dispărut într-o noapte fără urmă, principalul suspect fiind o panteră roz scămoşată. Istorie pe pâine, zic! Vă aştept banii, am de reparat o clanţă la uşă şi o ţiglă care scârţâie de fiecare dată când trece autobuzul. Zic şi eu, ca micul vienez.
Hai asfaltare băieţi!
Traian Bugescu