Nu ştim a cui e vina că s-a stins lumina

  Opinii: 0

Bună ziua, dragi consumatori, bună ziua dumneavoastră şi convingerilor voastre ecologice. Lăsaţi la intrare toate necazurile, toate nemulţumirile, puneţi mâna pe telefon şi sunaţi, sunaţi acum şi puteţi câştiga ceva, fără să munciţi, fără să mişcaţi prea multe degete... Sau nu am nimerit bine emisiunea?
În orice caz, transmit şi pe această cale un călduros şi nepoluant „La mulţi ani!” drăgălaşei noastre planete, cu ocazia zilei sale de naştere, sărbătorită naţional şi internaţional sâmbăta trecută.
Spre deosebire de ceilalţi vecini de galaxie, pământenii sărbătoresc an de an ziua planetei lor, cu fast şi declaraţii siropoase (însiropate ecologic dacă se poate, cu soia). Venusienii şi marţienii plâng de ciudă, saturnienii ar vrea să-şi mute domiciliul puţin pe Pământ, micii plutonieni se ridică pe vârfuri ca să vadă şi ei distracţia de la noi din curte.
În România, ziua Pământului s-a sărbătorit noaptea, în conformitate cu moda internaţionala, care spune că trebuie stinse luminile timp de o oră. Toată săptămâna, vedete şi vedeţi, OFI (oameni foarte importanţi) şi OFN (oameni foarte neimportanţi) au ars gazul şi au consumat energie pentru a se pregăti pentru fantasticele 60 de minute în care urmau ei să salveze planeta.
Petrecere mioritică fără fotbal, mai rar. Aşadar, cu ocazia zilei de sâmbătă, pentru a celebra şi primul reflux mai haios de anul ăsta, la Constanţa s-a comis un meci de înalt angajament verbal între România şi Serbia, echipe de fotbal. Nu le-am stins lumina la sârbi, dar le-am arătat din nou cum stă treaba cu motivaţia, spiritul războinic, datul vieţii pe teren şi alte abureli debitate înainte de meci de băieţii noştri ca brazii. Am ars-o chill şi lounge în clasica tactică de motani pufoşi şi inofensivi, cu burta umplută cu lăptic şi chifteluţe, plictisiţi şi plouaţi, cu gândul la planeta care se învârte fără să facem noi nimic, am scos mingea de trei ori din poartă şi am rămas cu consolarea că măcar mai avem şanse matematice, fizice, chimice, filosofice şi geografice să ne facem de râs şi cu alte ocazii.
Populaţia a fost în general foarte receptivă la faza cu stinsul luminii. Cetăţenii s-au strâns grupuri-grupuri în zonele centrale ale oraşelor şi au l-au sărbătorit pe Pământ sau i-au pus încă o lumânare la căpătâi, după posibilităţi.
Dupa o oră şi ceva de salvat planeta, cetăţenii s-au retras multumiţi spre casele lor, aruncând pe jos, de bucurie, toate pungile goale de seminţe cu care trăiseră la intensitate maximă ora Pământului. S-au oprit pe malul apei din localitate, în care au aruncat toate PET-urile găsite aruncate pe jos de alţi cetăţeni mai iresponsabili. Au ajuns în cele din urmă la domiciliu, au dat drumul la toate electrocasnicele posibile si imposibile din dotare şi au aşteptat să crească cifra la contor, să crape vecinul de ciudă că ei consumă mai mult.
Hai iluminare, hai asfaltare!
Traian Bugescu