Interviu cu Maria Grapini, consulul onorific al primului Consulat al Indiei în România
Autor: George Schinteie (george.schinteie@opiniatimisoarei.ro) Opinii: 0
Publicat: 13.03.2009 19:54
Accessat de 99 ori
Doamnă Maria Grapini, aduceţi, într-un fel, la Timişoara, primul Consulat al Indiei în România. Care este relaţia dv personală cu această ţară?
Am început de mult să colaborez cu această ţară. În primul rând am vrut s-o cunosc pentru că mi-a stârnit interesul prin lecturile pe care le-am făcut. Din nefericire, pot să spun că am început oarecum cu stângul, pentru că am ajuns în India printr-o aterizare forţată la Calcuta, cu zece ani în urmă, întorcându-mă din Thailanda, când unui pasager i s-a făcut rău, de altfel a şi murit. Aşa am ajuns eu prima dată în India.
V-a marcat întâmplarea?
Evident că totdeauna când începi cu ceva neplăcut, îţi creează o anumită reacţie şi nu mai ai acelaşi apetit să revii. Totuşi, pentru că, pentru mine India a fost şi arămas o ţară aparte, n-o poţi compara cu alte ţări din lume, mi-am propus să mă duc într-o misiune economică. Colaborările cu India au început pe linie de business pentru că în calitatea mea de preşedinte al patronatului din industria textilă am colaborat cu organizaţiile din India, şi, ştiind faptul că această ţară este puternică din punct de vedere al industriei textile, dar şi din alte puncte de vedere, dar eu mă refer doar la relaţiile mele cu India, şi trebuie să spun că imediat ce am intrat în relaţie cu oamenii de afaceri indieni, la misiunea economică din Mumbay, în prezenţa ambasadorului nostru acolo, organizaţia oamenilor de afaceri mi-a propus şi a insistat, să reprezint, cumva, India în România, în calitate de consul.
În India, oamenii de afaceri pot avea influenţe asupra diplomaţiei?
Mi s-a părut surprinzător că această propunere a venit din partea mediului de afaceri. Probabil că acolo oamenii de afaceri ştiu să-şi impună punctul de vedere. Au continuat relaţiile economice cu această ţară şi la un moment dat am primit Diploma pentru dezvoltarea relaţiilor economice dintre India şi România. Am crezut că această propunere s-a pierdut pe undeva, dar n-a fost aşa, între timp s-au schimbat trei ambasadori în România şi s-a reiterat propunerea. Le-am explicat că nu trăiesc în Bucureşti, şi, ca timişorean chiar m-a bucurat când mi-au spus că, deşi este primul consulat indian în România, nu doresc ca acesta să fie în Bucureşti, unde au ambasadă, dintre toate oraşele, preferând Timişoara.
Dar dacă aţi fi locuit în Bucureşti?
Nu ştiu, dar cred că în primul rând a contat persoana, pentru că întotdeauna când îşi alege un reprezentant o ţară, se merge pe persoane. N-a fost însă un impediment că nu trăiesc în Bucureşti. Acesta este un lucru important. Eu am explicat foştilor miniştri de externe ai României, Adrian Cioroianu şi Lazăr Comănescu, că mi s-a făcut această propunere, n-am ştiut care este răspunsul diplomaţiei române, dar am primit scrisorile de acreditare semnate la sfârşitul anului trecut, atât de preşedintele Republicii India cât şi de Guvernul României, şi ministrul de externe şi în ianuarie am fost anunţată de numire.
Instalarea a avut loc în prezenţa ambasadorului Indiei la Bucureşti, Excelenţa Sa Ram Mohan, deci este un eveniment?
Rareori vine un ambasador să stea trei zile la Timişoara şi m-am bucurat de sprijinul promis. După întâlnirile de la Consiliul Judeţean şi de la primărie, Excelenţa Sa şi-a exprimat dorinţa ca tot mai mulţi români, respectiv timişoreni să cunoască India, dar să şi apară proiecte privind dezvoltarea relaţiilor economice şi culturale cu zona noastră.
Aţi visat vreodată că veţi intra în diplomaţie?
Credeţi-mă că nu! A fost o mare surpriză! M-am şi gândit foarte mult dacă să accept ori nu, pentru că diplomaţia este un alt gen de activitate, are rigorile ei, eu prin modul meu de a fi, sunt un om extrem de liber şi liberal, dar cred că odată cu trecerea timpului şi activitatea diplomatică a suferit schimbări, şi este o strategie bună a factorilor de decizie de a-şi alege oameni care au în spate o activitate profesională economică concretă, pentru că până la urmă, activitatea diplomatică trebuie să conducă la a dezvolta relaţiile între două ţări.
Ce înseamnă această numire pentru dv personal?
Pentru mine este o responsabilitate. N-aş vrea ca după mandatul de trei ani, să nu se întâmple nimic în sfera relaţiilor dintre India şi România, dar, în afară de responsabilitatea de a face lobby pentru dezvoltarea relaţiilor economice, culturale, mai am şi această obligaţie, prin statutul meu de consul onorific, de a face legătura între persoanele de naţionalitate indiană care trăiesc în România, de a prelua eventualele probleme pe care le au cu administraţia locală sau centrală şi a media rezolvarea lor. De aceea şi avem în Timişoara întâlnirea cu studenţii indieni, dar nu numai cu cei din Timişoara, aici avem şi un Centru de refugiaţi, şi în cazul în care o persoană are anumite probleme, eu trebuie s-o iau pe urmele lor, să le transmit ambasadorului şi să merg spre rezolvarea lor.
Dar pentru Timişoara ce înseamnă un Consulat onorific la Indiei, cu sediul aici?
Cred că este onorant pentru Timişoara şi acest lucru l-am simţit din partea ambelor administraţii, judeţene şi municipale. Se cunoaşte că India este o putere economică mondială şi cred că nu este de neglijat dacă ne gândim în ce sectoare este puternică, vorbind aici de IT, şi m-aş bucura ca pe timpul mandatului să aduc o investiţie indiană în Timişoara. Este o provocare şi sper să reuşesc.
Cât va atenua criza economică această nouă relaţie diplomatică dintre cele două ţări?
E greu de spus, dar îşi va aduce aportul. Fiindcă eu cred că atunci când există o criză mondială nu trebuie să neglijăm nici o colaborare, nu numai din Uniunea Europeană. Eu cred foarte mult în colaborarea cu alte pieţe, de aceea am pledat, în calitatea mea de membru internaţional al Consiliului de export la actualul guvern, pentru a lua o decizie importantă şi anume aceea de a deschide cinci centre de promovarea comerţului în pieţe exeuropene şi printre ele unul este în India, la Mumbay. Un altul va fi la Moscova. Vorbim de faptul că în criză este bine să încerci să valorifici orice relaţie care îţi poate aduce un mic efect pozitiv. Cu India putem să ne ajutăm.
Cum?
Vă dau un singur exemplu. După Târgul Internaţional de la Frankfurt, o asociaţie de întreprinzători români, printre care şi câţiva din Timişoara, doresc să aducă materia primă, firele de bumbac din India, fiind mai ieftină. Iar dacă produsele româneşti sunt şi bune aceasta va contribui la prezenţa în piaţă a acestor produse la preţuri competitive. Cred foarte tare că dacă aş convinge un investitor indian să construiască o fabrică aici, lucrurile ar fi şi mai simple. Trebuie să mergem pe relaţia câştig-câştig, pentru că şi ei vor avea avantaje.
Faptul că vor avea la Consulatul onorific din România un om de afaceri cum este privit de indieni?
Foarte bine! De aceea, vă spun că m-a surprins plăcut relaţia strânsă dintre oamenii de afaceri din India şi diplomaţia lor, şi faptul că diplomaţii lor acceptă să intre în rândurile diplomaţiei oameni de afaceri.
Cât priveşte diplomaţia română?
Trebuie să fiu corectă şi să spun că am fost susţinută. Eu colaboram foarte mult pe relaţia de parteneriat public-privat, ca membru al unei organizaţii patronale din România, şi i-am consultat, iar ei au apreciat propunerea.
Actualul ministru de externe, Cristian Diaconescu, a preluat demersurile de la predecesori...
Oarecum a fost pus în faţa faptului împlinit, pentru că actele erau deja semnate.
Cât a contat activitatea dv politică în această numire?
De loc! A contat însă statutul de om de afaceri. Care a reuşit în aceşti 20 de ani să traverseze perioade mai mult sau mai puţin dificile şi care şi-a consolidat o afacere. A contat foarte mult imaginea mea în mediul de afaceri şi, practic, deşi nu am argumente aici, cred că şi C.V.-ul meu, în ceea ce priveşte implicarea mea în societate prin organizaţiile non-guvernamentale. Doreau să aibă o persoană vizibilă, credibilă şi care să nu le creeze probleme în plus cu autorităţile locale, ci să le deschidă uşi.
Timişoara are o tradiţie diplomatică. În perioada interbelică existau aici 11 consulate. În prezent, cifra aceasta încă nu este atinsă, deşi recent s-a deschis la Timişoara şi un consulat onorific francez. Vedeţi o revigorare diplomatică în oraşul nostru?
Aşa este! Eu cred foarte mult în această relaţie. Consulatele, chiar onorifice, au un rol important. Mi-am propus să organizez o întâlnire a tuturor consulilor onorifici din Timişoara, pentru a găsi modalităţi de conexiune şi cu ţările pe care le reprezentăm.
Ce priorităţi v-aţi propus?
Principala prioritate este să am un contact cu populaţia indiană care trăieşte în Timişoara. Apoi doresc să organizez o misiune economică în India, să „presez” guvernul român să nu amâne foarte mult deschiderea centrului de afaceri din India, şi, nu în ultimul rând, vizita unei delegaţii din Timişoara în India, care să cuprindă o componenţă diversă pentru a valorifica eficient acest prilej. M-aş bucura foarte mult dacă aş reuşi să determin oameni de afaceri indieni să facă investiţii în Timişoara.
Calităţile dv. managerile sunt binecunoscute. La fel abilităţile de om politic. Credeţi că aveţi şi calităţile unui bun diplomat?
Trebuie să spun că şi eu mă urmăresc în noua postură, să mă adaptez muncii diplomatice, şi sper că activitatea mea de 30 de ani cu oamenii, un lider care a trebuit să medieze un dialog între autorităţi şi comunitate, să mă ajute. De fiecare dată există un început!
În timpul campaniei pentru alegerile locale aţi lansat un proiect intitulat „Green city traffic -Trafic verde”, ce s-a mai ales de el?
Este un proiect drag mie şi o să mă lupt cu el, şi sper să nu-şi termine domnul Gheorghe Ciuhandu mandatul fără să înceapă acest proiect, pentru că arhitectul şef a declarat că i-a plăcut, primarului, de asemenea. Cred că trebuie să depăşim orgoliile şi să nu conteze cine a avut ideea, ci să conteze dacă punerea în practică a acelei idei ajută, sau nu, oraşul, care stă prost din punct de vedere al infrastructurii.
Revenind la tema iniţială, care este impresia ambasadorului Indiei despre Timişoara?
Îi place foarte mult. Tot ce a văzut, a admirat, a citit foarte mult despre Timişoara, despre persoanele cu care a intrat în contact, ştia de pildă că primarul este la al treilea mandat, citeşte perfect în româneşte, îi plac clădirile istorice şi iubeşte foarte mult arta.
Cum vă veţi împărţi timpul, pentru că sunteţi om de afaceri, politician, consul, soţie, mamă, ştiind că ziua are doar 24 de ore?
Este un lucru pe care mi l-am asumat. Îmi utilizez foarte bine timpul, a fost totdeauna o provocare pentru mine, chiar am predat Managementul timpului, iar din punct de vedere al afacerilor am delegat foarte mult. Nu cred în oameni care vor să conducă singuri, ignorând echipa.
Cât timp veţi acorda muncii diplomatice?
Nu va fi un timp liniar, este un orar de funcţionare de la 9-17, pe strada Jiul nr 2, cu intrare dinspre parc.
Le luaţi indienilor chirie pentru spaţiu?
Nu!
Şi nici pe dv nu vă plătesc?
Nu, este onorific! Asta este bine de ştiut!
Abonare la RSS