Campania „Eu nu (mai) înjur!”

  Opinii: 0
Publicat: 08.03.2010 09:52
Accessat de 101 ori

de Cristiana Tomescu – 16 ani

---

Ora 7:30!!! La 8 trebuie să ajungi la serviciu. Te ridici din pat, trânteşti ceasul pe jos „mulţumindu-i” că te-a trezit printr-o înjurătură şi începi să-ţi cauţi haine. Timp de mâncat nu mai ai, îţi faci repede un sandwici, dar ketchup-l îl pui din greşeală pe cămaşă. Altă alternativă nu ai decât să înjuri „delicat” şi să pleci murdar, altfel vei întârzia. Mai sunt 10 minute. Vecina de la 4, „specialistă” în parcat, ţi-a blocat maşina. De nervi, începi s-o înjuri în gura mare şi astfel îţi trezeşi toţi vecinii. După  o jumate de oră de scandal şi multe sudălmi între tine şi vecini reuşeşti să pleci. În trafic înjuri gropile şi cozile infernale create de cei întârziaţi ca şi tine. Ajungând la servici, şeful zbiară la tine şi îţi aruncă un teanc de acte pe birou pe care trebuie să le rezolvi în 3 ore. Evident altă metodă de calmare nu ai decât să înjuri, înjuri, înjuri crezând că şeful te va ierta şi actele se vor întocmi singure. Şi astfel toată ziua  ţi-o petreci folosind invective din ce în ce mai frumoase, mai colorate crezând mereu că aşa te vei calma şi vei fii fericit că totul se rezolvă.

Înjurătura a ajuns să fie un mod de a fi al nostru. Nu ne mai interesează dacă ştim ce vrem să exprimăm, dacă există vreo logică în ceea ce spunem. Am ajuns atât de nesimţiţi, încât nu mai ne pasă că suntem înjuraţi ci preferăm să replicăm cu o invectică mult mai originală, mai frumoasă. Mulţi conaţionali afirmă ca împroaşcă cu sudălmi de când se ştiu, că le-a intrat în sânge. Cel mai grav este că România este o ţară unde se pot face o mulţime de dicţionare doar cu înjurături! Invectiva reprezintă o parte a vocabularului nostru uzual!

Pentru că vrem să schimbăm aceste lucruri, să trăim într-o societate bazată pe respect şi civilizaţie, noi cei de la cercul de jurnalism „Pepiniera mass-media” am iniţiat campania „Eu nu (mai) înjur!”. Lansarea acesteia va avea loc miercuri, 17 martie 2010, în sala festivă a Colegiului Naţional C.D. Loga.    

---

de Catherine Cândea – 17 ani

---

Te trezeşti dimineaţa şi îţi înjuri în gând programul încărcat care nu te lasă nici măcar sa dormi cât vrei. Porneşti spre servici/şcoală, pierdut în jungla traficului din oraş, auzi mulţi şoferi grăbiţi cum îşi adresează jigniri.Nici nu ajungi bine la destinaţie, iar un coleg de breaslă te ia peste picior  şi îţi spune vreo două pentru că nu i-ai răspuns la telefon aseară. Trece şi ziua aceasta şi pleci acasă. Dar, când să intri găseşti în uşă un bileţel de la vecinu’, pe care îţi scrie să te duci undeva fiindcă l-a deranjat că ai dat muzica tare. Obosit, te aşezi pe canapea şi urmăreşti o emisiune tv în care invitaţii se întrec în batjocuri şi înjurături. Aşadar, trăim într-o lume în care violenţa verbală domină cuvintele noastre.

Nu înjur, deci mă respect pe mine! Nu înjur, deci îi respect pe ceilalţi!    

 

---

de Octavia Drexler – 19 ani

---

De când sunt capabili de a articula sunetele, oamenii s-au folosit de cuvinte pentru a exprima ceea ce simt, ceea ce fac, ceea ce îşi doresc. Nu ne miră caracterul schimbător al limbilor şi nici faptul că zilnic unele cuvinte mor, lăsând loc altora, poate mai expresive, poate mai practice şi mai “globalizate”.
Înjurăturile sunt şi ele tot cuvinte. Având conotaţii mai mult sau mai puţin puternice, blestemele pe care le scuipăm sunt şi ele parte din viaţa cotidiană. Indiferent de cât de noi sau vechi sunt, de cât de bine înrădăcinate în limbaj sau de cât de ingenioase sunt, ele sunt tot  mici înţepături în balonul demnităţii noastre
“Eu nu mai înjur” este o campanie iniţiată de membrii cercului de Jurnalistică “Pepiniera Mass-Media” în colaborare cu ziarul Opinia Timişoarei. Ea a fost iniţiată pe 17 martie 2010, în sala Festivă a Colegiului Naţional ”C.D.Loga”.

 

Această campanie nu îşi propune să scoată cuvintele acre din vocabular, ci mai degrabă folosirea lor cât mai puţin cu putinţă. De ce? În principiu pentru că sunt semne  de punctuaţie inutile şi inestetice. Au devenit cărţile noastre de vizită,încă unul din lucrurile pe care secolul vitezei îl serveşte pe tavă tinerilor.