O ţară de dalmaţieni

Autor: Eugen Manole Opinii: 0
Publicat: 25.02.2010 12:18
Accessat de 9 ori

Mă tot gândeam, zilele trecute, de ce nu funcţionează - la parametrii normali - instituţiile statului?! De ce instituţiile statului sunt pentru unii mumă, iar pentru alţii ciumă? De ce unitatea de măsură diferă de la o persoana la alta în ceea ce priveşte aplicarea legii? Un răspuns putem să-l găsim în comportamentul primului om în stat, care şi el, la rândul său, este un muritor de rând supus greşelii… deposedezi un om de un bun personal şi nu păţeşti nimica, un timişorean calcă cu maşina (şi omoară) un cetăţean care circula pe trotuar, iar criminalul suspect nu este cercetat în stare de arest!

Prin comparaţie cu un nenorocit care a dat şpagă la nişte arbitrii ca să fie arbitrat corect… a stat ăla jumatate de an în arest preventiv. Sigur că nu e ok ce-a făcut, dar concluzia este că, între a lua viaţa unui om şi a da o şpagă, gravitatea celei din urmă este mai mare, iar viaţa unui om nu valorează nimica în România! Nu valorează pentru că suntem o naţie de dalmaţieni, adică pătaţi sau, mai exact, şantajabili.

Câte povestioare picante circulă pe la colţul străzii, cu grefiere dansând pe masă la chefuri şi cu judecători rupţi de beţi prinşi la volan? Câţi poliţişti, uitându-se în oglindă, pot recunoaşte că n-au beneficiat de mici atenţii din partea celor pe care-i cercetau? De ce, în anul 2010, avem nevoie de: „ştiu eu pe cineva acolo, băiat bun, o să te ajute”? Toate acestea dintr-un singur motiv, suntem dalmaţieni!