D’ale noastre. Timpul şi Cupidon

  Opinii: 0
Publicat: 21.02.2010 20:48
Accessat de 81 ori

de Octavia Drexler – 19 ani

---

Şi iată că a trecut şi Sf. Valentin, iar februarie cel friguros se apropie de final. Şi se duc şi anunţurile publicitare roz bon-bon şi biletele de avion către Veneţia vor rămâne doar bucăţele de hârtie aruncate prin saci negri de gunoi (sau, în cel mai bun caz păstrate de vreo adolescentă romantică într-un carneţel parfumat). În curând şi paltonul şi căciula vor fi doar o amintire, iar zambilele ne vor desfăta năsucurile încă nedezgheţate. Doamne! O să vină în sfârşit primăvara după care tânjesc atâţia!

Până atunci însă  mai avem de îndurat nesimţirea ultimelor zăpezi aruncate pe margini de drumuri şi a ultimelor bulgări primiţi în ceafă  de la expeditori necunoscuţi. Deci suntem încă în luna lui Făurar şi a multiculturalităţii iubirii, despre care am vorbit, poate, prea mult şi prea siropos câteva săptămâni bune. De ce am ales să abordez atât de des subiectul acesta? Probabil pentru că cred sincer că despre asta e vorba cel mai mult în adolescenţă, pentru că este unul dintre cuvintele care încă ne mai  ţes adevărate pânze de păianjen în care romantismul  rămâne captive în faţa lui Tempus Fugit.Şi da, cred şi că iubirea este cea care ne va salva de urâtul unei lumi betonate în care valorile sunt scoase, rand pe rand, la licitaţie pe eBay.

Poate că o sa fiu privită cu o sprânceană ridicată, poate că mulţi vor da din cap şi vor rememora vârsta marilor întrebări. Poate mi se va da dreptate. Nu consider imatură credinţa mea într-o forţă ce i-a împins pe atâţia la fapte năvalnice şi nici convingerea comform căreia Afrodita a stat în spatele unor mari drame şi a unor mari oameni. Poate că niciuna dintre marile figuri ale istoriei nu ar fi fost la fel fără să aibă alături o persoană pe care să o preţuiască mai presus de crime, politică şi vină. Spre exemplu, ce ar fi fost  Marc Antoniu fără a fi cucerit de scandaloasa Cleopatra? Probabil un alt mare  conducător roman  printre mulţi alţii. Şi cum ar fi strălucit  Agra Indiei fără al său Taj Mahal, construit  din iubire şi aur? Cum ar fi arătat harta politică a Europei la începutul secolului trecut fără dragostea lui Franz Iosif pentru  Elisabeta de Wittelsbach ?

Da, cred într-o istorie a iubirii, unul dintre capitolele omise din păcate  în manualele şcolare. Ar fi frumos ca pe lângă Evul Mediu şi cele două Războaie Mondiale să citim şi poveştile mai dulci ale omenirii şi altundeva decât în romane mai mult sau mai puţin subiective. Şi da, mi-ar plăcea chiar şi extemporalul dat la sfârşitul unor pagini lungi de cronică a Amorului.