Alexa: Îmi doresc foarte mult să ridic prima cupă de campioană a Timişoarei!

Autor: George Schinteie (george.schinteie@opiniatimisoarei.ro) Opinii: 0
Publicat: 18.02.2010 14:40
Accessat de 114 ori

Căpitanul echipei FC Timişoara, Dan Alexa, a acordat un interviu săptămânalului "Opinia Timişoarei", în care povesteşte despre fotbal, despre discuţiile pe care le-a avut cu un club din Anglia şi despre ce îşi doreşte să facă după ce nu va mai juca fotbal. Alexa se gândeşte deja la momentul retragerii, moment care va veni numai după un moment important în viaţa echipei de pe Bega.

Domnule Dan Alexa, se spune despre un căpitan de echipă că trebuie să stăpânească vestiarul. Ce înseamnă acest lucru?

În primul rând este pentru mine o onoare foarte mare să fiu căpitanul unei echipe cum este Poli Timişoara. Cred că principala calitate este aceea de a fi ascultat, respectat şi cred că eu am reuşit acest lucru, pentru că am ştiut să-mi apropii colegii, să-i ajut, atunci când era cazul, să-i cert şi i-am certat, când a fost cazul, să primesc critici, şi am primit. Eu cred că foarte important este ca grupul să te perceapă ca pe un om cu personalitate, corect şi care poate să reprezinte interesele lor.

Cât de mult contează aportul căpitanului, în teren, în comparaţie cu indicaţiile antrenorului?

Primordiale sunt indicaţiile antrenorului. Sunt momente în timpul jocului când antrenorul nu se mai face auzit, momente în care echipa chiar pierde puţin controlul şi atunci este foarte important rolul căpitanului, care trebuie să fie lucid, şi să poată lua anumite decizii.

Există vreun pericol, prin venirea lui Cosmin Contra să nu mai fiţi căpitan?

Nu ţin neapărat să fiu în continuare căpitan. În prima zi, când am venit la Timişoara, am avut acea primire ostilă din partea suporterilor, venind de la Dinamo, şi Cosmin Contra a fost primul care a urcat în tribună şi mi-a luat apărarea. Este un jucător cu peste 70 de meciuri în echipa naţională a României, a jucat în străinătate, îl respect foarte mult şi i-am spus şi lui, că dacă-şi doreşte banderola, din punctul meu de vedere, nu-i nici o problemă.

Ce înseamnă pentru un fotbalist să evolueze la un club în oraşul natal?

Aici chiar mă simt acasă. Sunt respectat, începând, ca să zic aşa, din clipa în care o duc pe fiica mea la grădiniţă, până la magazin ca să-mi cumpăr pâine, toată lumea mă recunoaşte, sunt respectat, mă simt foarte bine aici.

Sunt şi lucruri care nu vă plac?

Nu totul este perfect. Un lucru pe care eu nu l-am înţeles este faptul că deşi biletele se ieftiniseră, la meciul cu Ajax Amsterdam, tribunele au fost mai mult goale. Chiar dacă se zice că nu aveam şanse mari de calificare, dar mă gândesc că nu în fiecare an vine Ajax să joace la Timişoara.

De unde vine pasiunea dv pentru fotbal? Cui trebuie să-i mulţumiţi pentru că aţi devenit fotbalist?

Mi-a plăcut foarte mult, chiar nu mă ştiu făcând altceva. În clasa întâi am început să joc fotbal şi am făcut-o cu foarte mare pasiune. În primul rând, şi n-o spun ca pe un clişeu, îi mulţumesc lui Dumnezeu că m-a ajutat să fac ce mi-am dorit eu, să ajung fotbalist. Un fotbalist cunoscut, care să nu dezamăgească şi pe care să se pună bază. Sunt mulţi antrenori care m-au ajutat, n-aş vrea să pronunţ nume, de teamă să nu uit pe cineva.

Prima legitimaţie de sportiv?

La opt ani, la Caransebeş, unde mi-am petrecut copilăria, apoi am venit la Timişoara, la 14 ani, la Liceul sportiv.

Aţi avut vreun model?

Mie mi-a plăcut foarte mult, la început, Văietuş. Fusese la Hunedoara şi apoi la Dinamo. Apoi, venind la liceu, mi-a plăcut domnul Rotariu, care juca pe aceeaşi poziţie.

Care este valoarea lui Dan Alexa?

Caracterizându-mă, cred că sunt un jucător care, ca minusuri, nu am un talent extraordinar, nu sunt un jucător care să decidă meciul, un jucător de execuţie, care să dea goluri. Ca şi calităţi, cred că sunt un jucător foarte bun de echipă, un jucător care pune foarte mult suflet şi care dă totul atunci când intră pe teren. Nu-mi place să pierd niciodată.

Daţi-mi o sumă?

Nu pot!

Credeţi că ar putea să influenţeze în cazul unei eventuale oferte?

Nu, dar şansa depinde foarte mult de vârstă. La 22 de ani am valorat ceva, la 25 când am plecat în China am valorat altceva, la 30, acum, mai puţin. Asta este viaţa. Sincer, nu pot să estimez corect o sumă exactă.

Cât mai doriţi să jucaţi pentru Poli, fiindcă am înţeles că există un interes în Marea Britanie?

A fost doar o discuţie cu un manager din Anglia, vă daţi seama, cine nu şi-ar dori să joace acolo, dar teoretic era foarte greu să se reuşească acest lucru, fiindcă n-am jucat în ultimii doi ani la echipa naţională. Mai am un an şi jumătate contract cu Poli şi aş dori să-l duc până la capăt.

Care ar fi motivele pentru care nu prea aţi jucat în echipa naţională?

În momentul în care selecţionările începuseră să fie mai dese, am plecat în China, poate o decizie greşită, chiar domnul Anghel Iordănescu mi-a spus că fac o greşeală, plecând.

Acum consideraţi o greşeală că aţi plecat în China?

Din punct de vdere profesional, dar şi material este un câştig. Aveam contract de 20.000 $ în România, iar în China câteva sute de mii.

Ce părere aveţi despre recidivarea în greşeală a lui Adrian Mutu?

Sincer, mi-ar părea rău să i se dea o pedeapsă cu ani de suspendare. Ca fotbalist îl apreciez foarte mult. Mi-ar părea rău să iasă din fotbal pe uşa din dos. Mi-aş dori să cred că a fost o greşeală.

Consideraţi că fotbaliştii sunt intelectuali?

Să vă spun sincer, s-a generalizat că dacă eşti fotbalist eşti şi idiot, nu ai şcoală. Eu însă cred că un jucător tâmpit nu poate să joace bine fotbal. Fotbalul este şi un joc de gândire, un joc în care trebuie să foloseşti foarte mult mintea. Cred că fotbaliştii sunt nişte oameni isteţi care poate n-au făcut şcoală multă, unii poate chiar nu au avut timp, fiind foarte greu de făcut o şcoală la zi, corectă şi să înveţi foarte bine.

Aveţi o poreclă, „chirurgul”, cine v-a dat-o?

Un coleg de la Dinamo şi apoi domnul Andone m-a strigat aşa şi am rămas cu ea.

Care e motivaţia?

Este jocul meu mai dur. Au fost perioade când „operam” aşa.

A fi chirurg, nu înseamnă fineţe?

Acum am început să fiu aşa.

Ce trofeu vizaţi în cu echipa Poli Timişoara?

Titlul de campioană! Îmi doresc foarte mult, ar fi primul şi mai am de jucat un an, doi după care mă gândesc să agăţ ghetele în cui. Îmi doresc foarte mult să ridic prima cupă de campioană a Timişoarei.

Ce vreţi să faceţi după încheierea carierei de fotbalist?

Vreau să devin antrenor. Oricum îmi doresc să rămân în fotbal, pun pasiune şi o fac cu plăcere.

Până la ce vârstă vreţi să jucaţi?

Dacă voi câştiga un titlu cu Timişoara, chiar pot să mă retrag.

Dacă aţi avea şi un băiat l-aţi îndruma spre fotbal?

Cu siguranţă! Fotbalul mi-a dat foarte mult, tot ceea ce sunt eu acum.

Ce sport nu vă place?

Nu mă simt atras de sporturile de iarnă.

O caracterizare a fotbalului românesc?

A devenit foarte tacticizat, a început să crească în forţă, în viteză, iar ca minusuri, o calitate tehnică mai scăzută faţă de fotbalul din alte ţări. Jucătorii străini spun că este un fotbal greu de jucat la noi.