D’ale noastre. Despre iubire… fără titlu…

  Opinii: 0
Publicat: 15.02.2010 12:31
Accessat de 85 ori

de Cristiana Tomescu – 16 ani

---

Una dintre cele mai mari bucurii ale vieţii este să iubeşti şi să ştii că eşti iubit. Iubirea are putere, este temelia vieţii. Nu este palpabilă şi nici nu are limită. Nu trebuie s-o înţelegi, ci s-o trăieşti. Fără ea, trăieşti singur, în întuneric, căutând fericirea. Dar nu o găseşti nicăieri, fiindcă nu poţi distinge nimic în beznă. Însă, este imposibil să-ţi împărtăşeşti iubirea cu alţii, dacă n-o găseşti în interiorul tău.

Prima persoană pe care trebuie să o iubeşti eşti tu. Dacă nu ai sentimente pentru tine însuţi, nu vei avea nici faţă de altă persoană. Dacă tu nu te apreciezi, nu crezi că meriţi să iubeşti şi să fii iubit îţi va fi foarte greu. Iubeşte-te, acceptă-te şi iartă-te! Dacă vei reuşi, vei face la fel cu iubita/iubitul tău.

Dumnezeu ne-a creat astfel încât  să iubim şi să fim iubiţi. Dar dragostea este un sentiment pe cât de puternic pe atât de dureros. Renaştem prin dragoste şi murim cu fiecare clipă în care ea ne părăseşte inima. O căutam continuu şi ne dorim să existe mereu în viaţa noastră. Iubirea în formă ei pură este perfectă. Ea izvoreste din adâncuri fără să ţină seama de umbrele care o înconjoară.

Cred că pasiunea şi forţa pe care iubirea mi le dă în fiecare zi, îmi dau puterea de a trece peste toate, de a avea mereu zâmbetul pe buze, de a trăi! Consider că dacă persoana la care ţin e “perfectă” atunci şi iubirea noastră va fi la fel şi va dăinui pururea. Însă nu este aşa! Astăzi iubesc o imagine a băiatului dorit şi mâine apare alta în drumul meu. Până acum, au apărut în viaţa mea mai multe înfăţişări ale iubirii ideale încât nu mai ştiu care-i cea adevărată. Mă întreb mereu dacă există, dar caut în continuare. Sper că îmi voi da seama  atunci când o voi găsi!

Cu fiecare nouă iubire, trăiesc noi experienţe. Speranţele apar cu fiecare nouă imagine creată. Dar de fiecare dată ajung să fiu dezamăgită de ceea ce întâlnesc pentru că o compar cu ceea ce există în închipuirea mea. Pe măsură ce timpul trece, diferenţa dintre vis şi realitate creşte! Simt că nu mă mai pot bucura de viaţă, că ceva din mine s-a rupt. Acel gol care se crează în inima mea, extrem de adânc îmi pare imposibil de vindecat.
 Mă gândesc dacă e bine mereu să pun suflet, să fac orice pentru persoana iubită, să cred că el va rămâne mereu alături de mine. Ştiu că e o prostie, dar aşa simt! Nu mă pot schimba!
 
"Iubirea e un lucru mare, un mare bine; ea singură face din greu uşor şi trece lin peste toate asperităţile. Căci ea duce o povoară fără să fie împovarătoare şi îndulceşte tot amarul. Iubirea se cere preţuită, nu ascunsă. Iubirea vrea să fie liberă, departe de dorinţele lumeşti, astfel ca spiritul să nu-i fie umbrit, norocul s-o însoţească şi nenorocul să n-o atingă. Nimic nu e mai dulce ca iubirea..." - Thomas Kempis