La Primăria Timişoara este o birocraţie ieşită din comun!

Autor: George Schinteie (george.schinteie@opiniatimisoarei.ro) Opinii: 0
Publicat: 10.12.2009 14:20
Accessat de 159 ori

Interviu cu Ionuţ Adrian Iakab, manager şi asociat unic la SC PANERACONS SRL

Cu foarte multă perseverenţă şi cu dorinţa de a face ceva. Totdeauna am fost de principiul să-mi fixez obiective şi totdeauna asta am şi făcut. De fiecare dată mi-am fixat un target de trei ori mai mare decât reuşeam să fac, astfel ca măcar ceea ce am reuşit să fac să duc la bun sfârşit.

Sunteţi absolvent al facultăţii de drept; cum a fost trecerea de la robă la salopeta de şantier, pentru că faceţi afaceri în construcţii şi domeniul imobiliar?

Prin două considerente: unul este acela că în momentul absolvirii facultăţii erau destul de multe dificultăţi pentru a ajunge ceva în domeniul pentru care m-am pregătit; iar al doilea motiv ţine de personalitatea mea. Nu mi-a plăcut niciodată să stau într-un singur loc, între hârtii, ci să văd că în urma mea rămâne ceva viabil. Domeniul construcţiilor este unul în care se vede cel mai bine ce ai realizat.

De unde vine atracţia spre şantier?

Pot să spun că este într-un fel o moştenire de familie, tatăl meu fiind inginer, am avut şansa să intru într-un şantier, să-l conduc şi de atunci am rămas pasionat. Pentru că o rată foarte mare a succesului este ceea ce faci cu pasiune.

Probabil că atunci când v-aţi înscris la facultatea de drept aţi visat să deveniţi un om care împarte dreptate, sau veghează la respectarea legii. Din perspectiva actuală cum priviţi legislaţia în mediul de afaceri?

Are foarte multe lacune. Nu am văzut nici un program de guvernare clar în care să se încerce măcar ajutarea acestei părţi a economiei, care este mediul de afaceri. Am făcut un calcul pentru că ne apropiem de finele anului şi am constatat că toate taxele şi impozitele pe care le-am plătit la stat au fost de 4-5 ori mai mari decât profitul.

Totuşi, guvernul v-a dat, dumneavoastră, dezvoltatorilor imobiliari, programul „prima casă”...

În esenţa lui, în faşă, a fost un program extraordinar de bun. Aplicabilitatea lui nu este foarte reuşită şi nu este una profesională. Dacă plecăm din start că aceşti bani primiţi de la Banca Mondială sunt pentru relansarea economiei, ce constatăm? Peste 70% din fondurile alocate s-au dus pentru achiziţionarea de apartamente în blocurile deja construite şi nu pentru construcţiile noi, ceea ce nu a ajutat foarte mult economia. Dacă ne referim la vânzarea unei prime case vechi, în afară de acel impozit de 2%, care este obligatoriu la orice tranzacţie, statul nu a obţinut mai nimic. Şi atunci cum se reuşeşte relansarea economiei prin vânzarea de apartamente vechi? Iar dacă luăm în calcul şi ajutorul de la stat pentru reabilitarea termică a blocurilor, vom constata că statul iese în pagubă. Un parlamentar mi-a spus: v-am dat acest proiect, de ce nu sunteţi mulţumit? Nu pot să spun că nu sunt mulţumit, pentru că am vândut 28 de apartamente, din acest program, dar eu spuneam că statul ar trebuit să fie nemulţumit, pentru că nu ştiu ce a avut de câştigat. Mi s-a răspuns că trebuie să fie o egalitate.(!?) Atunci mi s-ar părea normal ca şi noi să cerem sprijin guvernamental pentru izolarea termică la noile construcţii şi aşa ar fi egalitate.

Credeţi că această măsură a fost una cu dedicaţie pentru clientela politică?

Eram mai puţin sceptic, dacă dădeau legea cu exlusivitate pentru construcţiile noi. Pentru că au alt aport la relansarea economiei.

Care este secretul vânzării?

Seriozitatea şi un bun managemant prin care am reuşit să ţinem controlul asupra costurilor construcţiilor. Acum câţiva ani, dezvoltatorii făceau calcule că o investiţie chiar de 700 de euro/mp, poate aduce profit, dacă preţul ajunge la 1000 de euro/mp. Venind criza, acest lucru nu a mai fost posibil. Noi ne-am adresat în mare parte tinerilor până în 35 de ani, oferindu-le un preţ pentru un an de cumpănă cum este acesta. Am coborât preţul până la 590 euro/mp, datorită faptului că am reuşit să ţinem costul materialelor sub control pe durata crizei. Asta se datorează tot echipei tinere pe care o avem în societate. Am achiziţionat mare parte din materiale inclusiv de pe bursa de mărfuri şi am făcut stocuri.

Care este TVA la vânzare?

TVA este de 5%, stabilită prin ordonanţa de guvern.

Cum vedeţi relaţia om de afaceri - autorităţi locale?

Am avut marele noroc şi inspiraţia să aleg, atunci când am demarat proiectul unui ansamblu de locuinţe, între un teren din Timişoara şi unul din Giroc. Am optat pentru cel din urmă. Singurul motiv, pentru că preţurile erau asemănătoare, a fost tocmai pentru a nu avea probleme cu autorităţile. În Timişoara, având experienţa altor lucrări, am ajuns la concluzia că totul durează enorm de mult. Este o birocraţie ieşită din comun. Nu înţeleg de ce sunt atâtea piedici şi durează atât de mult pentru emiterea unei autorizaţii, a unor avize, ajungându-se chiar la 10-12 luni de aşteptare. Pur şi simplu, dacă vrei să faci legal totul, la acest nivel de timp se ajunge. La Primăria din Giroc, nu am întâmpinat nici un fel de rezistenţă, ci, dimpotrivă, am fost sprijiniţi. Au înţeles că vin nişte bani către bugetul local.

Sunteţi mulţumit de felul în care este sprijinit mediul de afaceri în România?

Ar putea exista un interes mai mare pentru că acest sector privat are o contribuţie de pondere la economia naţională. Se pune accent pe întreprinderile mari, dar 70% dintre acestea merg pe subvenţii acordate de stat. În afară de acest program în imobiliare, nu am văzut nici un ajutor acordat de stat întreprinderilor mici şi mijlocii.

Aţi fost tentat să faceţi politică?

Mă rezum la politica de părere în discuţiile cu prietenii.

Este posibil să faci afaceri fără să fii angajat politic?

Nu prea, dar să sperăm într-o schimbare a opticii guvernamentale.

Sunteţi aproape la fel de tânăr ca democraţia românească. Cum a evoluat societatea românească în percepţia dv?

Ignorând acest an de criză, pot să spun că evoluţia societăţii a fost foarte bună. Este strict o părere personală.

Dacă aţi fi primarul Timişoarei, cum aţi vedea dezvoltarea acestui oraş?

Aş miza foarte mult pe proiecte europene, pentru dezvoltare, fiind o sursă consistentă. Este un oraş cu investiţii externe foarte mari. Făcând, însă o comparaţie cu Sibiu, Cluj, Constanţa, Braşov, părerea mea este că nu suntem la nivelul lor de atracţie a investiţiilor. Degeaba spunem că suntem fruncea, dacă investitorii nu sunt destul de mulţi. Cred că nu avem persoane abilitate să facă proiecte viabile. L-am auzit pe domnul primar la o televiziune că Timişoara are cele mai puţine datorii la bănci. Nu ştiu dacă este o laudă; asta înseamnă că nici nu s-a făcut nimic.

Faceţi afaceri cu statul?

Am avut şi lucrări pentru stat. Nu prea respectă termenele de plată. Şi sunt lucrări de care nu te poţi atinge.   

V-aţi întoarce vreodată la profesia pentru care v-aţi pregătit, aceea de jurist?

Poate după vârsta de cincizeci de ani!