Din decembrie până prin aprilie, 99 la sută din produse vin de afară!

Autor: George Schinteie (george.schinteie@opiniatimisoarei.ro) Opinii: 0
Publicat: 19.11.2009 12:57
Accessat de 183 ori

Domnule Victor Ştefan, ce înseamnă în limbajul uzual, civic, sintagma piaţă?

Enorm de mult! În Timişoara sunt zece pieţe, dintre care nouă sunt agroalimentare, cu legume şi fructe, iar una este de maşini. Este clar că ponderea o reprezintă pieţele agroalimentare, de unde cam 60-70% din cetăţenii Timişoarei îşi procură cele necesare. Din 2006 funcţionează şi Piaţa de gros, care este un mare câştig nu  numai pentru Timişoara, ci şi pentru judeţul Timiş şi chiar judeţele învecinate.

Cam ce suprafaţă de expunere aveţi la ora actuală în pieţe?

Numai în Piaţa de gros sunt 25.000 mp, la care se adaugă aproximativ 10.000 mp în celelalte pieţe agroalimentare, în care ponderea de 99% o reprezintă legumele şi fructele.

Paradoxal, într-o ţară în care agricultura nu este exploatată la adevăratul ei potenţial, totuşi pieţele sunt pline de produse, cum vă explicaţi aceasta?

Aţi făcut o remarcă extraordinară. Din nefericire, la nivelul judeţului Timiş, avem o singură asociaţie de legume şi fructe, care exploatează cam 50 de hectare. În rest,  sunt  diverşi producători, cu suprafeţe mici, de 0,5 ha până la 1,5 ha, excepţie făcând producătorii de pepeni verzi dar şi galbeni, cultivaţi şi pe suprafeţe de 7-8 ha. Agricultura a fost lăsată un pic de izbelişte, acesta este purul adevăr. Din decembrie, până  prin martie-aprilie, când apar producătorii noştri cu primele produse, 99% din produse vin de afară. Dureros, dar acesta este adevărul.

Aveţi o statistică privind cantităţile de produse autohtone existente în pieţe?

Nu avem o statistică, dar nu e foarte greu de a o estima. Producătorii noştri produc în sezonul mai-octombrie-noiembrie, în care ponderea legumelor şi fructelor întruneşte un procent foarte mare. În această perioadă sunt foarte puţine produse de import. În celelalte luni, procentul produselor româneşti scade până la dispariţie.
Mai este un aspect, acela al intermediarilor care au cam ocupat locurile destinate producătorilor direcţi.
Am avut foarte multe întrebări pe această temă, că producătorii nu-şi regăsesc locul în pieţe din cauza acestor intermediari. A apărut cuvântul mult mai dur, acela de bişniţar. Eu nu i-aş denumi aşa. Atâta timp cât legislaţia permite unei persoane fizice autorizate să facă comerţ, intermediar este cuvântul ce li se potriveşte. Sunt persoane fizice autorizate, asociaţii familiale, societăţi comerciale, care cumpără şi revând pe piaţă.

Când vine producătorul direct este, efectiv, asaltat de aceştia, cumpărându-le marfa cu mult sub preţ...

Cred că este o problemă vizavi de preţ, dar un lucru îmi este foarte clar: producătorii, faţă de anii trecuţi, au locuri mai mult decât suficiente. Bineînţeles că oricine caută locuri strategice, la capăt de rând, la interval, masa pe colţ, la intrare, considerând un punct important pentru vânzare, dar să nu uităm că aceste societăţi sau persoane autorizate îşi desfăşoară activitatea tot timpul anului, deci au închiriat spaţiile pe un an întreg. Financiar, cam 60-70% din venituri provin de la aceştia.

Piaţa agroalimentară este ceva tradiţional la români. Prin apariţia supermarketurilor simţiţi o concurenţă?

Da! În Timişoara, mai cunoscute sunt cele trei mari pieţe: Iosefin, Badea Cârţan şi Piaţa 700. Piaţa 700, prin amplasamentul ei, a fost o piaţă ultracentrală şi foarte mult căutată atât de producători, cât şi de cumpărători. Din momentul deschiderii în apropiere a două supermarketuri, piaţa noastră a început să dea înapoi, atât din punct de vedere financiar cât şi ca număr de cumpărători, dar a crescut interesul pentru celelalte două. Dintr-o piaţă supraaglomerată, a devenit o piaţă puţin mai mare decât o piaţă de cartier.

Piaţa Badea Cârţan, modernizată după 1990, nu prea mai oferă condiţii corespunzătoare producătorilor acum...

E bine că aţi deschis acest subiect. Piaţa aceasta a fost modernizată în 1996. Iată că au trecut peste zece ani, garanţia prelatei. Pentru anul viitor, oricum noi avem intenţia să închidem mai bine partea de sus, dar şi pe lateral. Am luat legătura cu arhitecţii Andreescu şi Gaivoronschi şi pregătim deschiderea unui şantier pentru o reparaţie capitală, dar nu fac referire la structura metalică, pentru o mai bună protecţie de intemperii a producătorilor, dar şi a cumpărătorilor.

Care este coeficientul de ocupare a spaţiilor de către producătorii autohtoni în Piaţa de gros?

Avem cam 15-20 de producători autohtoni, dar numai în lunile în care apar produsele noastre. Asta înseamnă cam 10-15% din suprafaţa întregii pieţe. În viziunea noastră, intenţionăm, pentru 2010 să amenajăm nişte spaţii destinate în exclusivitate producătorilor.

Ce va însemna piaţa Iosefin când se va termina?

Va avea vreo 3700 mp, faţă de 2800-3000 mp cât are acum. Va fi mult mai adunată, mai concentrată. La subsol vor fi amplasate utilităţile, parterul va fi destinat numai legumelor şi fructelor, cu excepţia unor puncte de vânzare a peştelui viu, la etajul întâi spaţii destinate cărnii, preparatelor din carne, lactate şi brânzeturi, iar la etajul al doilea, spaţii diverse.

Cine vă susţine politic din executivul primăriei?

Nu fac parte din nici un partid, dar, nu ştiu dacă ar fi bine să apară ca o laudă, cred că activitatea mea de-a lungul anilor a avut sprijinul tuturor partidelor politice.

Perioada dv ca manager coincide şi cu cele trei mandate ale actualului primar...

Adevărul este că datorită domnului Ciuhandu s-a realizat Piaţa de gros din Timişoara, fără doar şi poate!

Nu vi se pare că este amplasată nepotrivit, pentru că producătorii din estul judeţului au de traversat oraşul ca să ajungă aici?

În  momentul în care am început, 1999-2000 o legătură cu reprezentanţii guvernului german, un studiu de prefezabilitate, au mai fost puse la dispoziţie încă două terenuri, unul în Freidorf, lângă fosta fabrică de zahăr, care nu le-a convenit aproape de loc şi cred că au avut dreptate, şi altul pe lângă fabrica de tramvaie, total neadecvat,iar în ultimă instanţă s-a ajuns la acest teren, care cred că a fost şi disponibil dintre toate şi a fost luat în calcul de partea germană în studiul de prefezabilitate.

Cât de bogat sunteţi, domnule Victor Ştefan?

Sincer să vă spun, am o casă, ca un om obişnuit, maşină şi-mi doresc multă sănătate că este mai importantă decât orice.

Având în vedere că sunteţi directorul pieţelor, pot să vă întreb ce produse consumaţi dv, autohtone sau de import?

Când sunt produsele noastre, le consum fără ezitare pe acestea, dar aşa cum se dezvoltă agricultura noastră, în sezonul rece, mă orientez spre roşiile de import, pe care nu le găsim la producătorii noştri.

Ce viitor va mai avea piaţa, având în vedere că hipermarketurile au pătruns chiar şi în cartiere?

Eu zic că piaţa nu va dispărea, dar aş vedea o piaţă mai apropiată producătorilor. Adică să vină producători adevăraţi, care cultivă sprafeţe mari, care au recolte mari de legume şi fructe, şi care să producă de la 1 ianuarie la 31 decembrie, nu în salturi ca acum şi sunt convins că piaţa nu va dispărea.