Mereu în urmă...

Autor: Viorel Bota Opinii: 0

În 1989, pe data de 9 noiembrie, a căzut Zidul Berlinului. Evenimentul a fost prefigurat în luna august a aceluiaşi an, de deschiderea unui punct de frontieră la graniţa dintre Ungaria şi Austria. Rapid, mii de turişti est-germani, aflaţi în ţara vecină, au ajuns în Germania de Vest, tranzitând Austria. Aşa a început...
Rând pe rând, ca la un joc de domino, regimurile comuniste din Europa au „predat bocancii”, fără prea multă gălăgie, respectând semnalele venite dintre Moscova.
La noi a fost altfel. Cu totul altfel. Comunismul a fost lipit atât de puternic de fibra acestui neam, încât a fost nevoie de jertfa timişorenilor, mai întâi, şi, mai apoi, de sacrificiul suprem al bucureştenilor, sibienilor şi a altor români sătui de traiul într-un sistem abrutizat şi absurd.
Au trecut 20 de ani... Parcă toată mizeria morală acumulată în timpul regimului comunist se revarsă, zilele acestea, asupra românilor, ca un blestem, ca o povară ce revine, mereu, pe umerii unui popor mult prea batjocorit.
Aproape 50 de ani ne-a jucat la ruleta rusească Ursul de la Est, după care ne-au luat de buni orientaţii tranziţiei, şacalii postrevoluţionari, foştii securişti şi comunişti fruntaşi, convertiţi în oameni de afaceri şi politicieni.
La un moment dat, după 1996, am avut senzaţia că intră şi România în corul ţărilor civilizate, dar în 1999 ne-am întors în trecut, o dată cu mineriada a treia, abil gestionată de aceleaşi structuri securisto-mafiote. Câţiva ani mai târziu, mai mult de nevoie, am fost acceptaţi în NATO şi mai apoi în Uniunea Europeană. Dacă la război mergem din slugărnicie şi sărăcie, în plan economic, şmecherii care s-au pus stăpâni pe ţara asta nu reuşesc să facă faţă provocărilor unei pieţe libere şi plină de obstacole.
Ce va urma? Greu de anticipat, indiferent de rezultatele prezidenţialelor.