Interviu cu Adrian Stoica, coordonator al Grupului de Iniţiativă în Promovarea Opiniei Publice

Autor: George Schinteie (george.schinteie@opiniatimisoarei.ro) Opinii: 2
Publicat: 19.08.2009 13:20
Accessat de 166 ori

Domnule Adrian Stoica, organizaţia pe care o conduceţi este o componentă a societăţii civile timişorene?
Eu nu conduc această organizaţie, ci sunt unul dintre membrii coordonatori ai ei. Este o organizaţie cu mare reprezentativitate în care fiecare membru coordonator poate fi un fel de lider.

Totuşi, dv sunteţi cel mai vizibil dintre coordonatorii acestei organizaţii...
Este adevărat că după plecarea lui Dan Goldiş, fostul preşedinte al organizaţiei, care s-a înscris într-un partid, şi conform statutului a trebuit să părăsească zona civică, conducerea GIPRO a fost preluată de mine, ca preşedinte, şi de Radu Andrei, ca vicepreşedinte.

Când v-aţi înfiinţat?
În anul 2007. Organizaţia s-a născut în jurul problemei generate de agentul economic Continental. Am încercat să strângem rândurile, atunci l-am cunoscut şi pe domnul Dan Goldiş, în calitatea de preşedinte al Consiliului consultativ de cartier Calea Lipovei, şi ne-am propus să coagulăm cumva forţele şi să încercăm să influenţăm decizia publică în favoarea societăţii civile. Suntem o organizaţie care crede foarte mult în principiile democraţiei participative şi acesta este motivul constituirii ei. Încercăm să împărtăşim societăţii civile din experienţa noastră, legat de modul în care se poate realiza luarea deciziei publice în favoarea cetăţeanului.

Ce alte obiective v-aţi propus?
Încercăm să monitorizăm actul administrativ, care trebuie să fie realizat în conformitate cu interesele generale ale societăţii. Suntem convinşi că drepturile noastre le putem promova numai printr-un exerciţiu participativ.

Din perspectiva dumneavoastră, putem vorbi de o societate civilă în Timişoara?
Din păcate, mai degrabă la nivel de concept există o societate civilă.

De ce?
Probabil s-au moştenit anumite prejudecăţi din perioada de tristă amintire, că individualităţile nu reprezintă nimic. Noi însă considerăm că fiecare om, individual, poate schimba ceva, în sens pozitiv. Organizaţia noastră îşi propune să iniţieze oamenii, să-i facă să înţeleagă că puterea stă în mâinile lor, că o semnătură pe care o dau este foarte importantă, că punctul lor de vedere contează. Dar nu-i suficient să şi-l exprime. Este necesară o participare permanentă în activitatea de dezbateri publice, un interes permanent pe care societatea ar trebui să înveţe să şi-l manifeste. În măsura în care vom reuşi să schimbăm aceste lucruri, să diminuăm neimplicarea, atunci probabil că vom reuşi să facem mai mult. Din acest punct de vedere, pot să spun, cu regret, că nu există o societate civilă activă, ci numai în concept.

Dar un spirit al Timişoarei?
Nu există, de asemenea, consider eu, din păcate, un spirit al Timişoarei. E doar o idee de spirit al Timişoarei.  Încercăm să scoatem în evidenţă acest fapt, că oamenii au puterea în mâinile lor şi nu în mâinile autorităţilor, cum greşit se lasă impresia.

Aveţi deja câteva rezultate, care este secretul reuşitelor?
Considerăm că în fiecare zi câştigăm experienţă, nu ne propunem să câştigăm vizibilitate din  orgoliu. Ne propunem, în primul rând, să demonstrăm celor mai sceptici că lucrurile se pot schimba prin atitudinea pe care fiecare, individual, o manifestă sau nu. În măsura în care îţi pasă şi te implici, poţi schimba lucrurile. Dacă  nu te implici, mi-e foarte greu să cred că se poate schimba ceva de la sine.

Aţi reuşit să strângeţi un număr impresionant de semnături în problema poluării de către Continental...
Ne-am bazat pe energia membrilor noştri. Am întâmpinat şi greutăţi, mai ales la a doua campanie de strângere a semnăturilor pentru rezolvarea problemei generate de Continental SA, în sensul dezamăgirii, că nu s-a întâmplat nimic. Se aşteptau la o victorie peste noapte, considerau că o semnătură va influenţa brusc schimbarea situaţiei.  Le-am explicat că este un pas foarte important, că problema lor a intrat pe agenda de priorităţi a factorilor de decizie. Trebuie să avem încredere că, în final, ne vom câştiga dreptul de trăi într-un mediu sănătos, fără a periclita în vreun fel drepturile societăţii Continental şi interesul economic al acesteia. Ei trebuie să înţeleagă că şi într-un stat ca România interesele societăţii civile trebuie să primeze, cel puţin în aceeaşi măsură cu interesele economice.

Ce vă deranjează cel mai mult?
Noi ne-am consultat cu foarte mulţi experţi tehnici, care susţin că amplasarea unui asemenea obiectiv industrial nu trebuia să fie făcută în proximitatea zonelor rezidenţiate. Aceiaşi specialişti spun, de asemenea, că este imposibil de realizat tehnic limitarea poluării doar la incinta în care îşi desfăşoară activitatea.

Consideraţi că există şi un vinovat pentru amplasarea acestei firme în apropierea zonelor de locuinţe?
Identificarea unui vinovat, fără a propune soluţii, este ceva ineficient. Grupul nostru şi-a propus să găsească şi soluţii pe care să le propună agentului economic.Vinovaţi am putea să fim şi noi, cetăţenii, pentru că nu ne-am informat, nu ne-am manifestat drepturile noastre la momentul oportun, am aşteptat ca lucrurile să scape de sub control şi după aceea să criticăm autorităţile de pe fotoliul comod de acasă. În stilul nostru mioritic, ne plângem de administrarea proastă.

Cât de mult sunteţi luaţi în seamă de către autorităţi?
Noi considerăm că am creat anumite puncte de tensiune, cu sprijinul doamnei deputat Maria Barna, care locuieşte în zona cea mai afectată de Continental. Mesajul nostru a fost dus către autorităţile naţionale cu sprijinul ei. De asemenea, îi mulţumim secretarului de stat  Viorel Oancea, datorită căruia Garda de Mediu a executat, anul trecut, nişte măsurători care au dovedit existenţa poluării în zonă!

Dacă aţi fi locuit într-un alt cartier, neafectat de acest factor de poluare, v-aţi fi implicat la fel?
GIPRO îşi propune mai multe obiective. Continental n-a fost primul proiect pe care l-a iniţiat organizaţia noastră. Primul, care sperăm să se materializeze, este ca pe terenul viran de lângă restaurantul Thalia, cu întindere de aproximativ patru hectare, să se înfiinţeze un parc civic. Am dori ca acolo să existe un colţ, în care, într-un forum, un fel de agoră, să exersăm aceste principii participative, să-i facem pe oameni să înţeleagă că, invitându-i în faţa lor pe cei care sunt în slujba statului, adresându-le întrebări, monitorizându-i permanent, arbitrariul nu se va mai produce. Nu vor mai fi abuzuri atât de evidente, iar actul administrativ se va exercita în conformitate cu interesele directe ale cetăţenilor. Să nu mai trăim sentimentul acesta periferic, „hai să ne îmbrăcăm şi să mergem puţin în oraş”. Dar suntem în oraş, am vrea să ne manifestăm aici, în primul rând.

În relaţia factor decizional – cetăţean, care credeţi că sunt viciile nefuncţionării?
Cred că sunt vicii de ambele părţi. Din partea cetăţeanului, dezinteresul, apatia, starea de deznădejde a omului care nu crede că el reprezintă ceva, că poate schimba ceva prin implicare. Iar factorul decizional nu manifestă transparenţă. Dacă toate deciziile s-ar lua în mod transparent, dacă stenogramele ar fi la vedere, să putem verifica modul în care s-a luat o decizie, cum anume îşi justifică actul decizional cel care îşi asumă acea responsabilitate, această relaţie s-ar îmbunătăţi.

Aţi întâmpinat refuzuri?
Da, atunci când s-a întrunit comisia de analiză tehnică pentru procedura de acordare a autorizaţiei de mediu solicitată către Continental SA. Am vrut să vedem cât a cântărit punctul de vedere al societăţii civile în luarea deciziei. Legea îl obligă pe decident să ia în calcul acest punct de vedere. Am solicitat Agenţiei de Mediu să ne prezinte o stenogramă, un proces-verbal de şedinţă. Am primit un proces verbal, din care am aflat ceva uluitor: punctul de vedere exprimat chiar de GIPRO, nici măcar nu a fost pus în discuţie!

Societatea civilă nu are un reprezentant în comisia de analiză tehnică?
Din păcate, iată încă un viciu, societatea civilă nu este reprezentată în acest organism!

Ce trebuie să facă cetăţeanul?
Soluţia ar fi să gândească asociativ! SUA ne oferă un exemplu în acest sens: dacă eu nu pot să mă descurc singur, mă asociez. Când creăm asociaţii, putem să focalizăm mai uşor, putem să identificăm mai uşor care sunt drepturile noastre,  să le promovăm mai bine, să facem lobby, iar într-un final să ne atingem această ţintă.

Obiectivele dv. vizează în special cartierul în care locuiţi?
Da, nu avem cum să ne implicăm şi în alte proiecte câtă vreme le avem de rezolvat pe cele de lângă noi. Considerăm că această zonă are particularităţile ei, după cum şi alte cartiere au specificul şi problemele lor. S-ar putea dezvolta centre în fiecare cartier, care trebuie să aibă propria lui personalitate, iar Timişoara să fie emblema lor.

Care este opinia dv cu privire la împărţirea oraşului în administraţii de cartier?
Probabil că o descentralizare la nivel de cartiere ar fi lucrul cel mai bun. O împărţire pe sectoare, cu primari de sectoare, cu un city-manager, aşa cum se vehiculează, probabil ar fi mai uşor de gestionat. Însă societatea civilă trebuie să înveţe şi să-şi exprime punctele de vedere, interesele! La nivelul puterii este vorba de un război al intereselor! Societatea civilă, din păcate, încă nu consideră că trebuie să facă acest pas!

Să fie de vină procesul lent de schimbare a mentalităţii?
Nu ştiu! Şi schimbarea ei este un proces abstract. Este mai degrabă o teorie! Este foarte greu, într-adevăr de schimbat mentalitatea, de a sesiza, în primul rând schimbarea. Eu cred că ea se schimbă în fiecare zi, dar nu mai avem puncte de reper să sesizăm schimbarea.

Pe de altă parte, la nivel de municipiu, este într-adevăr o bătălie a intereselor cu privire la fondurile alocate de bugetul primăriei unor ONG-uri agreate...
Eu cred că noi nu putem fi ignoraţi! Suntem foarte bine documentaţi, cunoaştem toate proiectele de hotărâri ale consiliului local care se află în lucru, şi care vizează zona noastră de interes. Prioritatea numărul 1 a noastră este, acum, problema legată de mediu! Câtă vreme am dat un vot unui parlamentar, nu-l lăsăm patru ani să hiberneze! Este vorba de o agresivitate constructivă! Aleşii sunt şi ei parte din societatea civilă. Din păcate, cei mai mulţi consideră că este o trambulină spre puterea pe care pot, apoi, să o exercite în mod arbitrar. Noi vrem să le arătăm că nu au aceste pârghii şi că societatea trebuie să aibă telecomandă pentru acest fel de personaje!

Ce simţiţi, ca timişorean, când treceţi pe lângă „Acvariul lui Ciuhandu”?
Dacă societatea civilă s-ar fi implicat mai activ înainte de a se obţine aprobările, cu siguranţă că nu s-ar mai fi construit. Odată fapta comisă, ne alăturăm demersului celorlate organizaţii cu privire la înlăturarea lui din acest amplasament.

Dacă aţi fi primar al Timişoarei, ce aţi face pentru Calea Lipovei, cartierul în care locuiţi?
În primul rând, aş încuraja apariţia acestor entităţi asociative în fiecare cartier. Atenţie, le-aş încuraja, nu le-aş înfiinţa! Aş căuta să le sprijin şi financiar.

În sensul de a deveni mase de votanţi?
Există şi acest pericol. Ar putea degenera în acest sens, dar ar trebui identificat care ar fi soluţiile cele mai potrivite pentru ca aceste organisme să nu depindă absolut de loc de administraţia locală. Pentru că în momentul în care se realizează primele conexiuni de dependenţă, îşi pierd independenţa! Dacă aş fi primar, aş prefera să am opoziţie critică, nu de dragul opoziţiei, dar o opoziţie agresivă cum fac eu acum nu m-ar deranja. Asta m-ar ţine permanent în frâu! Aş vrea să nu pierd această conexiune, iar dacă aş pierde-o aş pleca în secunda a doua!

V-a trecut vreodată prin minte să candidaţi pentru postul de primar?
Nu, nu mi-a trecut! Probabil că este foarte greu să-ţi asumi această responsabilitate, pentru că eu aşa o văd, ca o mare responsabilitate. Aş fi capabil să sprijin un om care să-şi dorească acest fotoliu, deşi sunt conştient că nimănui nu i-ar plăcea să aibă un om ca mine lângă el. Aş candida, categoric, şi sunt convins că nu mi-aş dezamăgi semenii.