Angajatii Fiscului au primit noi puteri pentru a stabili veniturile nedeclarate ale contribuabililor cu averi mari

Inspectorii fiscali au de anul acesta puterea sa se uite in conturile bancare, sa evalueze patrimoniul persoanelor fizice cu averi vizibile mari si sa aplice cota de 16% asupra unei baze care include orice venituri constate de Fisc, dar a caror sursa nu poate fi justificata de catre contribuabil, potrivit Ordonantei de urgenta pentru modificarea Codului fiscal adoptata de Guvern la sfarsitul lui 2010.

„Situatia fiscala personala” este noul concept dupa care Fiscul va incerca sa evalueze si sa monitorizeze averile mari in raport cu veniturile impozabile declarate de posesorii averilor respective.

Dupa modelele de lucru practicate de multa vreme in Occident, inspectorii vor avea puterea de a „scana” conturile bancare, fluxurile de numerar si orice crestere seminificativa a averii unei persoane fizice. Desigur, cu obligatia pastrarii „secretului fiscal”.

Miza acestor puteri sporite acordate Fiscului: determinarea si taxarea veniturilor a caror sursa nu poate fi justificata de catre contribuabil, adica penalizarea evaziunii.

Cum vor fi determinate aceste situatii fiscale individuale? Codul fiscal ii imputerniceste pe oamenii Fiscului sa stranga informatii privind „totalitatea drepturilor si a obligatiilor de natura patrimoniala, a fluxurilor de trezorerie si a altor elemente de natura sa determine starea de fapt fiscala reala a contribuabilului”.

Pe baza evaluarii situatiei fiscale personale, inspectorul fiscal va estima veniturile reale pe seama carora contribuabilul a ajuns la averea respectiva.

Tinta finala este compararea acestor venituri reale estimate cu veniturile declarate de contribuabil spre a fi impozitate si taxarea diferentei in cazul in care aceasta este mai mare de 10%, dar nu mai mica de 50.000 de lei.

Modalitatile practice de stabilire a bazei de impozitare care ar urma sa reflecte o evaluare corecta a veniturilor reale ale unei persoane fizice ramane sa fie aprobate printr-o hotarare de guvern, insa Codul fiscal prevede trei metode indirecte prin care inspectorul fiscal va putea reconstitui veniturile sau cheltuielile unui contribuabil. in primul rand, vor fi comparate cheltuielile efectuate intr-o anumita perioada cu veniturile declarate la Fisc pe perioada respectiva. in cazul unei discrepante vizibile, inspectorul va avea dreptul de a analiza conturile bancare si fluxurile de cash pentru a stabili miscarile de lichiditati si a le asocia cu surse de venit si cu destinatii de cheltuire.

De asemenea, pe baza acumularii de informatii in timp, oamenii Fiscului vor putea compara valoarea patrimoniului net al unui contribuabil la inceputul perioadei de verificare si la finalul acesteia. in cazul cresterii valorii respective, va fi determinat venitul impozabil pe care Fiscul il considera ca fiind sursa cresterii patrimoniului atat timp cat contribuabilul nu poate prezenta documente justificative.

Actiunea de evaluare a modului in care un contribuabil cu avere vizibila mare si-a achitat impozitele porneste ca o „verificare prealabila documentara a ansamblului situatiei fiscale personale”.

Daca inspectorul constata o diferenta mai mare de 10% intre veniturile declarate si situatia fiscala personala (dar nu mai mica de 50.000 de lei), verificarea continua si se stabileste baza impozabila din oficiu.

In acest caz, contribuabilul vizat va avea la dispozitie maximum 60 de zile de la comunicarea avizului de verificare pentru a prezenta documente justificative sau alte clarificari relevante pentru situatia fiscala constatata de inspector. Cu acordul acestuia, termenul poate fi prelungit o singura data, cu 30 de zile.

Prin avizul de verificare i se va comunica data de incepere, perioada supusa verificarii, i se vor solicita informatii si inscrisuri si i se va da posibilitatea de a solicita o amanare.

Verificarea persoanelor fizice va fi facuta la sediul organului fiscal sau, la cererea contribuabilului supus evaluarii, la domiciliul acestuia sau la sediul avocatului.

In cadrul masurilor de crestere a incasarilor bugetare, Guvernul s-a angajat fata de FMI sa extinda definitia veniturilor impozabile, astfel incat Fiscul sa aiba instrumente legale mai clare pentru a determina veniturile nedeclarate si a le impozita din oficiu, rezultand astfel un control mai eficient asupra fenomenului evaziunii fiscale.

Initial, era vorba despre o ordonanta de urgenta dedicata impozitarii averilor mari care ar fi trebuit adoptata pana la sfarsitul lunii august.

Ca si in cazul altor reglementari promise de Executiv, termenul a fost depasit, a fost fixat un al doilea pentru sfarsitul lui noiembrie, pentru ca in ultima scrisoare de intentie trimisa la Washington sa fie asumata adoptarea unui text legislativ in acest sens pana la sfarsitul anului.

Ramane de vazut cand si cum vor incepe sa fie aplicate in practica noile reglementari, implementarea urmand a fi asistata de un expert al FMI.