Alegerile şi şomajul

Autor: Radu Nicosevici Opinii: 0
Publicat: 22.01.2010 00:01
Accessat de 54 ori

Ştiam de mult că aparatul birocratic creşte de la an la an. Statisticile au arătat-o. Ştiam că e avantajos să fi angajat în sistemul public. Ba mai mult, puteai avea şi o remuneraţie de invidiat. Prin sporuri şi tertipuri cuprinse în legislaţie se merita să ai un loc de muncă la Stat, decât să te speteşti în mediul privat pe un salariu de mizerie. Orice vociferare, orice semnalizare a mediului economic ca exerciţiu al libertăţii de expresie era sortită eşecului.

Nu a condus la o stopare a excesului. Vorba accea: „După noi, potopul. Dacă nu mai avem bani, vom mări impozitele. Dă-i încolo de privaţi, că se descurcă ei.” Criza a venit şi ne-a paralizat. Ne-a găsit într-un proces continuu de alegeri. Abia ne liniştiserăm cu alegerile locale, experimentasem sistemul uninominal în cele parlamentare, veneau europarlamentarele, dar urmau, cu mare miză alegerile prezidenţiale. Toate însemnau costuri, alocări de fonduri publice, atrageri de fonduri private, traducându-se în final, pentru câştigători, în obligaţii electorale. Şi uite aşa, se reformau ministere, se transformau agenţii, se creau noi posturi şi aparate de lucru. Sacul public s-a golit. Ce putea să facă noul guvern, proaspăt numit de ceva vreme. Deşi era la început de mandat, nu putea lua măsuri drastice.

Avea în faţă miza prezidenţială. Aşa că s-a îndatorat la FMI. Cu obligaţii contractuale. Reducerea aparatului birocratic a fost una din ele. Efectul: reducerea posturilor în sistemul public. Dar cum să faci public acest lucru în preajma alegerilor? Şi Opoziţia a tăcut. Nu era electoral. Storşi de vlagă după alegeri, trebuie să ne îndeplinim obligaţiile cu FMI. Trebuie să reducem personalul. Situaţie disperată. Pe cine? Cum? Ce vor face ei? Iar suntem nepregătiţi? Nu avem criterii... nu avem programe adecvate de recalificare...am uitat măsurile active de combatere a şomajului... Din nou perplexitate... pe un fond zgomotos al sindicatelor... Avem atâtea planuri, atâtea proiecte, atât de multe nevoi şi lucruri de făcut în ţara asta şi noi ne plângem că trebuie să dăm afară oameni. De ce ne e atât de frică să ne apucăm serios de treaba?